Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Bicaz-Chei se ridică la 3.862 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 4.089 de locuitori.[4] Majoritatea locuitorilor sunt români (88,27%), cu o minoritate de romi (2,85%).[5] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,53%), cu o minoritate de baptiști (1,94%), iar pentru 8,88% nu se cunoaște apartenența confesională.[6]
Politică și administrație
Comuna Bicaz-Chei este administrată de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Primarul, Ghiorghe Oniga[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:[7]
La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei făcea parte din Regatul Ungariei din Austro-Ungaria, în cadrul căreia era arondată districtului Gheorgheni al comitatului Ciuc; hărțile epocii consemnează în zona comunei satele Gyorgyò-Békás (la confluența răurilor Dămuc și Bicaz) și Ivànyos. În 1918, comuna a fost ocupată de armata României, iar în 1920 trecerea la România a fost oficializată prin tratatul de la Trianon. Astfel, anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele românesc de Bicaz, cu o populație de 6994 de locuitori, în plasa Tulgheș a județului Ciuc,[8] această comună cuprinzând și teritoriul actualelor comune Bicazu Ardelean și Dămuc. Spre sfârșitul perioadei interbelice, cele trei comune s-au diferențiat. După Dictatul de la Viena din 1940, comuna, împreună cu restul Ardealului de Nord a aparținut Ungariei până în 1944, când după 23 august a redevenit parte a României.[9]
Singurul obiectiv din comuna Bicaz-Chei inclus în lista monumentelor istorice din județul Neamț ca monument de interes local este situl arheologic de la „Munticelu” (lângă satul Bicaz-Chei), unde s-au găsit urmele unei așezări din paleoliticul superior (cultura Gravettian).
