Clavaria fumosa

Clavaria fumosa
Genul Clavaria, aici C. fumosa
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Clavariaceae
Gen: Clavaria
Specie: C. fumosa
Nume binomial
Clavaria fumosa
Pers. (1795)
Sinonime
  • Clavaria fumosa var. striata Pers. (1822)
  • Clavaria fumosa var. pallida Beeli (1923)
Modifică text Consultați documentația formatului

Clavaria fumosa (Christian Hendrik Persoon,1795) din încrengătura Basidiomycota în familia Clavariaceae și de genul Clavaria,[1][2] este o ciupercă comestibilă fără valoare culinară și saprofită care descompune frunzele căzute sau iarba bătrână. O denumire populară nu este cunoscută. Ciuperca destul de răspândită trăiește în România, Basarabia și Bucovina de Nord în grupuri de mai multe exemplare, numai foarte rar solitară, pe sol printre pajiști neameliorate și în așternutul de frunze de-a lungul marginilor pădurilor, fiind mai puțin frecventă în pădurile dense. Timpul apariției este din (iunie) iulie până în noiembrie.[3][4]

Taxonomie

Numele binomial Clavaria fumosa a fost determinat de renumitul micolog bur Christian Hendrik Persoon în volumul 15 al Neue Annalen der Botanik din 1795,[5] fiind și numele curent valabil (2023).

Variațiile Clavaria fumosa var. striata tot a lui Persoon din 1822[6] precum Clavaria fumosa var. pallida descrisă de micologul belgian Maurice Beeli (1879-1957) în 1923,[7] sunt acceptate. Alte denumiri nu au fost făcute.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină fumosus= funinginos, plin de funingine, negrit de fum),[8] datorită aspectului corpului fructifer pe exterior.

Descriere

Bres.: Clavaria fumosa
  • Corpul fructifer: foarte fragil are o înălțime de 5-6 (8) cm și fiecare ramură o grosime de 0,3-0,7 (0,9) cm, diametrul măsurând în total aproximativ 10 cm. Ramificațiile (uneori peste 20) care izvorăsc dintr-un trunchi mic comun în formă de mănunchi sunt mai mult sau mai puțin cilindrice, rar aplatizate, conice la bază și contondent ascuțite spre vârf. Suprafața este uscată, de obicei netedă, uneori slab canelată. Coloritul poate fi alb murdar, cenușiu, gălbui murdar sau palid roz-maroniu, fiind mai palid, aproape alb, la bază, în timp ce vârful devine mai închis brun-roșiatic sau chiar negricios pe măsură ce îmbătrânește buretele.
  • Carnea: foarte fragilă și aproape translucidă este de culoare albicioasă, cu un miros aproape imperceptibil slab amărui și un gust blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: sporii neamilozi (nu intră în reacție cu iod) și hialini (translucizi), sunt mici, netezi, lat elipsoidali până alungit ovoidali precum apiculați la bază, având o mărime de 5-8 x 3-4 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile fără catarame bazale cu 4 sterigme fiecare sunt clavate și măsoară 20-25 x 4-5 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt asemănătoare, dar mai scurte cu vârfuri rotunjite. De asemenea, cataramele lipsesc la hifele constrânse la septe.[9][10]
  • Reacții chimice: buretele se decolorează pe suprafață cu sulfat de fier verzui.[11]
  • C. fumosa tinere
    C. fumosa tinere
  • C. fumosa mature
    C. fumosa mature
  • C. fumosa mai în vârstă
    C. fumosa mai în vârstă
  • C. fumosa cu nuanțe de gălbui-roz
    C. fumosa cu nuanțe de gălbui-roz

Confuzii

Bureții pot fi confundați cu ciuperci asemănătoare, cu toate inofensive, dar mai multe din ele fără valoare culinară, cum sunt de exemplu Alloclavaria purpurea,[12] Calocera cornea (mai mică, gălbuie),[13] Calocera furcata,[14] Clavaria falcata,[15] Clavaria fragilis sin. Clavaria vermicularis (fără valoare culinară),[16] Clavaria krieglsteineri,[17] Clavulina cinerea tânără,[18] Clavulina rugosa,[19] Clavulina coralloides tânără,[20][21] Clavulinopsis umbrinella,[22] Ramariopsis kunzei tânără[23] sau Thelephora palmata tânără (necomestibilă).[24]

Specii asemănătoare în imagini

  • Alloclavaria purpurea
    Alloclavaria purpurea
  • Calocera cornea
    Calocera cornea
  • Calocera furcata
    Calocera furcata
  • Clavaria falcata
    Clavaria falcata
  • Clavaria fragilis
    Clavaria fragilis
  • Clavaria krieglsteineri
    Clavaria krieglsteineri
  • Clavulina cinerea
    Clavulina cinerea
  • Clavulina rugosa
    Clavulina rugosa
  • Clavulina coralloides
    Clavulina coralloides
  • Clavulinopsis umbrinella
    Clavulinopsis umbrinella
  • Ramariopsis kunzei
    Ramariopsis kunzei
  • !Thelephora palmata!
    !Thelephora palmata!

Valorificare

Clavaria fumosa este comestibilă, dar, fiind o specie relativ redusă, mică cu carne fragilă, colectarea pentru utilizări culinare nu merită. În China se folosește în bucătărie.[25]

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 560-561 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ a b Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 1156, ISBN 3-8289-1619-8
  5. ^ C. H. Persoon: „Clavaria stricta”, în: „Neue Annalen der Botanik”, (editată de Paulus Usteri), vol. 15, Editura Philip Wolfische Buchhandlung, Leipzig 1794, p. 31
  6. ^ Christian Hendrik Persoon: „Mycologia Europaea”, vol. 1, Editura Ioanni Iacobi Palmii, Erlangen 1822, p. 183
  7. ^ Maurice Beeli: „Clavaria fumosa var.'pallida”, în: „Bulletin de la Société Royale Botanique de Belgique”, vol. 56, p. 66, tab. 3, nr. 10
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 501, ISBN 3-468-07202-3
  9. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1101 - 1
  10. ^ [Mushroom Expert
  11. ^ Walter Jülich: „Die Nichtblätterpilze, Gallertpilze und Bauchpilze“, în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora“, vol. II b: „Basidiomyceten“ partea 1, Editura Gustav Fischer, Stuttgart-New York 1984, p. 72, ISBN 3-437-20282-0
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 460-461, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  14. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 592-593, ISBN 978-3-440-14530-2
  15. ^ 123 Pilze - 1
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 638, ISBN 3-405-12116-7
  17. ^ 123 Pilze - 2
  18. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 542-543, ISBN 88-85013-37-6
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 560-561 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 616-617, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 594-595, ISBN 88-85013-46-5
  22. ^ Walter Jülich: „Die Nichtblätterpilze, Gallertpilze und Bauchpilze“, în Helmut Gams: „Kleine Kryptogamenflora“, vol. II b: „Basidiomyceten“ partea 1, Editura Gustav Fischer, Stuttgart-New York 1984, p. 78, ISBN 3-437-20282-0
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 562-563, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 750-751 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Pilzbestimmer

Bibliografie

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Associazione micologica Bresadola: „Rivista di micologia bollettino dell'Associazione micologica Bresadola”, Editura L'Associazione, Trento 2004. p. 11
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, p. 49, ISBN 3-8001-3536-1
  • Marcel Locquin: „Petite flore des champignons de France: Agarics, bolets, clavaires”, Editura Presses universitaires de France, Paris 1956, p. 132
  • Gottlob Ludwig Rabenhorst: „Deutschlands Kryptogamenflora, oder Handbuch zur Bestimmung der kryptogamischen Gewächse Deutschlands, des Lombardisch-Venetianischen Königreiches und Istriens”, vol. 2, Editura Edurs Kummer, Lepzig 1845
  • Reinhard Tröger, ‎Peter Hübsch: „Einheimische Grosspilze: Bestimmungstafeln für Pilzfreunde”. Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg-Berlin 1999, ISBN: 978-34372-0443-2

Legături externe