Clasificare stelară

Soarele este steaua centrală a Sistemului Solar. Deși pentru oameni pare a fi cea mai mare stea care urcă și coboară de pe bolta cerească, nu este și cea mai mare stea din Univers, ci o stea mijlocie. Ce se vede pe cer este diametrul aparent, unul dintre multele criterii pentru clasificarea stelelor.

După Scara Secchi

Abatele Angelo Secchi.

Între 1870 și 1880, unul dintre pionierii spectroscopiei stelare, Abatele Angelo Secchi a creat Scara Secchi spre a ordona spectrul observat. A dezvoltat inițial 4 clase de stele[1][2]:

  • Clasa I: stele albe și albastre cu largi linii de hidrogen greu (clasa modernă A)
  • Clasa a II-a : stele galbene – linii de emisie în hidrogen mai scăzute dar linii metalice stridente (clasele moderne G și K)
  • Clasa a III-a : stele portocalii spre roșu cu benzi spectrale complexe (clasa modernă M)
  • Clasa a IV-a : stele roșii cu importante linii de emisie în Carbon.

In 1878 a adăugat o a cincea clasă:

  • Clasa a V-a: linii de emisie (ex: Be, Bf, etc.)

Spre sfârșitul anilor 1890, această clasificare a fost înlocuită cu clasificarea Harvard. Soarele face parte din clasa a II-a.[3][4]

După Clasificarea spectrală Harvard

Clasificarea spectrală Harvard, într-o singură dimensiune (temperatura) se bazează pe liniile de hidrogen sau Seria Balmer emise de stea, a fost dezvoltată în Observatorul Universității Harvard în 1912 de Annie Jump Cannon și Eduard C. Pickering[5]. Clasele obișnuite sunt listate, în mod normal, de la cea mai caldă la cea mai rece (cu masă, rază și luminozitate comparată față de cea a Soarelui) sunt date în următorul tabel.

Valorile pentru masă, rază și luminozitate sunt apropiate doar pentru stelele din secvența principală și sunt mai depărtate de adevăr pentru gigante. Clasificarea poate fi reținută ușor după următoarea frază din engleză „Oh Be A Fine Girl/Guy, Kiss Me”. Diagrama Hertzsprung-Russell redă clasificarea stelelor în funcție de magnitudine absolută, luminozitate și temperatura suprafeței.

Motivul pentru aranjamentul ciudat al literelor este un motiv istoric. Când oamenii au început să observe pentru prima dată spectrul stelar au descoperit că stele aveau linii spectrale de hidrogen de intensități diferite și astfel au catalogat stelele după puterea liniilor de hidrogen sau Seria Balmer de la A (cele mai puternice) până la Q (cele mai slabe). Alte linii neutre și ionizate apar sub forma literelor H sau K (Calciu, Sodiu) ori D etc.

Annie Jump Cannon

Mai târziu s-a descoperit că unele clase se repetau și astfel acele grupe au fost scoase din clasificare. Mult timp mai târziu s-a descoperit că puterea liniilor de hidrogen era proporțională cu temperatura la suprafața stelei. Acest studiu a fost făcut de către fetele de la Observatorul Astronomic Harvard și anume de Annie Jump Cannon, Henrietta Swan Leavitt și Antonia Maury, studii efectuate pe baza muncii lui Williamina Fleming. În anii ’20, fizicianul indian Megh Nad Saha a dezvoltat teoria ionizării prin extinderea unor idei bine cunoscute în chimia fizică aparținând disociației moleculelor spre ionizarea atomilor. Astronomul de la Harvard, Cecilia Payne-Gaposchkin a demonstrat că secvența spectrală OBAFGKM depinde de temeratură.[6]

Clasele spectrale sunt divizate de cifrele arabe. De exemplu A0 arată stelele cele mai calde din clasa A, iar A9 arată cele mai reci stele din aceeași clasă. Soarele este clasificat ca fiind din clasa G2.

Stelele din clasa G sunt probabil stelele cele mai bine cunoscute deoarece Soarele, steaua cea mai apropriată de noi, face parte din aceasta clasă.
Cele mai notabile linii de emisie sunt H și K linii ale Ca II, cele mai proeminente întâlnite la grupa G2. Au linii de emisie în hidrogen mai slabe decât la stelele din grupa F, dar alături de metale ionizate au și metale neutre.

După Clasificarea spectrală Yerkes

Luneta de la Observatorul din Yerkes.

Clasificarea spectrală Yerkes sau MKK, acronim care provine de la numele autorilor săi, este un sistem de clasificare a spectrului stelar introdus în 1943 de William Wilson Morgan, Phillip C. Keenan și Edith Kellman toți de la Observatorul din Yerkes. Clasificarea se bazează pe liniile spectrale proporționale cu gravitatea care se găsește la suprafața stelei și se bazează pe luminozitate, total diferit de clasificarea Harvard care se bazează pe temperatura la suprafață.[7]

Mai târziu, în 1953, după câteva revizuiri la lista standard de stele și la criteriile de clasificare această clasificare a fost redenumită MK (de la inițialele lui William Wilson Morgan și ale lui Phillip C. Keenan) Cum raza unei stele gigant este mult mai mare decât cea a unei stele pitice, în timp ce masele lor greu se pot compara, gravitatea și astfel și densitatea gazului precum și presiunea asupra suprafeței unei stele gigant este mult mai mică decât la o stea pitică. Aceste diferențe se manifestă prin forma efectului luminozității care poate afecta și lungimea și intensitatea liniilor spectrale care astfel sunt măsurate greșit. Stelele mai dense, cu suprafețe mai mari vor exercita presiune mai mare pe liniile spectrale.

  • I supergigante
    • Ia-0 (hipergiagnte sau supergigante extrem de luminoase, adaugate ulterior) Exemplu: Eta Carinae
    • Ia (supergigante luminoase), Exemplu: Deneb (A2Ia)
    • Iab (supergigante luminoase intermediare)
    • Ib (supergigante mai puțin luminoase), Exemplu: Betelgeuse (M2Ib)
  • II gigante luminoase
    • IIa, Exemplu: β Scuti (HD 173764) (G4 IIa)
    • IIab Exemplu: HR 8752 (G0Iab:)
    • IIb, Exemplu: HR 6902 (G9 IIb)
  • III gigante normale
    • IIIa, Exemplu: ρ Persei (M4 IIIa)
    • IIIab Exemplu: δ Reticuli (M2 IIIab)
    • IIIb, Exemplu: Pollux (K2 IIIb)
  • IV subgigante
    • IVa, Exemplu: ε Reticuli (K1-2 IVa-III)
  • IVb, Exemplu: HR 672 A (G0.5 IVb)
  • V stelele din secvența principală (pitice)
    • Va, Exemplu: AD Leonis (M4Vae)
    • Vb, Exemplu: 85 Pegasi A (G5 Vb)
  • VI subpitice (utilizate rar)
  • VII pitice albe (utilizate rar)

Tabel Clasificarea spectrală Harvard

Clasă Temperatură Culoare convențională Culoare aparentă Masă Rază Luminozitate Linii de Hidrogen % din Secvența Principală
O 30,000–60,000 K albastru albastru 60 M 15 R 1,400,000 L slabe ~0.00003%
B 10,000–30,000 K alb-albastre alb-albastre spre alb 18 M 7 R 20,000 L medii 0.13%
A 7,500–10,000 K alb alb 3.1 M 2.1 R 80 L puternice 0.6%
F 6,000–7,500 K alb-gălbui alb 1.7 M 1.3 R 6 L medii 3%
G (Grupa Soarelui) 5,000–6,000 K galben galben 1.1 M 1.1 R 1.2 L slabe 7.6%
K 3,500–5,000 K portocaliu galben-portocaliu 0.8 M 0.9 R 0.4 L foarte slabe 12.1%
M 2,000–3,500 K roșu roșu-portocaliu 0.3 M 0.4 R 0.04 L foarte slabe 76.45%

Clasificarea după spectrul stelar

În astronomie, clasificarea stelară este o clasificare a stelelor bazată inițial pe temperatura fotosferică și de caracteristicile spectrale ale acesteia. Temperatura stelară poate fi clasificată folosind Legea lui Wien; dar aceasta nu este valabilă la stelele distante. Spectroscopia stelelor ne dă posibilitatea de a clasifica stelele după linia de absorbție a stelelor, aceasta fiind posibil de observat doar la o anumită temperatură a straturilor de pe atmosfera stelară, pentru că doar această temperatură oferă informații despre energia atomică de pe suprafața stelei. O primă schemă, din secolul 19 clasifică stelele de la A la P, și care este originea spectrului folosit azi.

Clasificarea stelelor după schema Morgan-Keenan

Această clasificare este cel mai des întâlnită. Clasificările importante încep de la cele mai calde la cele mai reci

Clasa Temperatura Culoarea Stelei
O 30,000 - 60,000 K Albastră
B 10,000 - 30,000 K Alb- Albăstrui
A 7,500 - 10,000 K Alb
F 6,000 - 7,500 K Alb-Gălbui
G 5,000 - 6,000 K Galben (ca și Soarele)
K 3,500 - 5,000 K Portocaliu
M 2,000 - 3,500 K Roșu
Diagrama Hertzsprung-Russell

Această schemă a fost făcută de Annie J. Cannon în 1900 și de Harvard College Observatory. Diagrama Hertzsprung-Russell arată clasificarea stelelor după magnitudine absolută, luminozitate, și temperatura de la suprafață. Literele din spectru au o ordine anume. Astronomii au observat că stelele sunt foarte diferite funcție de cantitatea de hidrogen de la suprafață în ordine de la ce a mai puternică A până la cea mai slabă Q. Alte linii cum ar fi cele ionizate sau neutre au fost înlăturate din spectru pentru că s-au dovedit a fi duplicate. Doar, foarte târziu s-a descoperit că intensitatea liniei de hidrogen este de fapt legată de temperatura de la suprafața stelei. Această lucrare a fost făcută de studenții de la Harvard College Observatory, Cannon și Antonia Maury, având la bază calculele Williamina Fleming. aceste clasificări sunt subdiviziuni notate cu numere arabe de la 0 la 9. A0 este cea mai fierbinte stea din clasa A, iar A9 este cea mai rece. Soarele este în clasa G2.

Tipuri de stele în spectru

Stelele din clasa O sunt foarte fierbinți și foarte strălucitoare, având culoarea albastru intens.Naos (în Puppis) străluceste de un milion de ori mai tare decât Soarele. Aceste stele au linii predominant neutre și ionizate de heliu și linii foarte slabe de hidrogen. Aceste stele emit radiații sub formă de ultraviolete.

Stelele din clasa B sunt și ele foarte luminoase, Rigel (în Orion) este o stea de tip B, supergigantă albastră. Spectrul acestora au linii de heliu si de hidrogen în cantități moderate. Stelele de tip O si B sunt foarte puternice, cu o viață scurtă.

Stelele din clasa A sunt stelele comune vizibile cu ochiul liber. Deneb în Cygnus este o altă stea cu o putere formidabilă, pe când Sirius este tot o stea de clasă A , dar nu atât de puternică. Toate stelele din clasa A sunt albe. Multe pitice albe sunt clasificate in această categorie. Au linii puternice de hidrogen și metale ionizate.

Stelele din clasa F sunt tot puternice dar spre sfârșitul vieții, ca și Fomalhaut în Piscis Austrinus. Spectrul lor este caracterizat prin linii slabe de hidrogen și metale ionizate, culoarea este albă cu tentă de galben.

Stelele din clasa G sunt probabil cele mai cunoscute tipuri, chiar și Soarele face parte din această clasă. Au linii slabe de hidrogen și metale ionizate și au și linii de metale neutre. Supergigantele se află de obicei între O și B(albastre),și, K și M (roșii).În general aceste stele nu stau în clasa G din cauza proportiilor uriașe pe care le au și sunt foarte instabile.

Stelele din clasa K sunt stele cu tentă de portocaliu fiind mai reci decât Soarele. Unele stele K sunt stele gigante sau supergigante ca și Arcturus, pe cand altele ca Alpha Centauri B sunt spre sfârșitul vieții. La aceste stele predomină liniile de metale neutre și foarte slab hidrogenul.

Clasa M este cea mai comuna clasă daca luăm cifra stelelor care sunt în această clasă. Toate piticele roșii se află în această categorie, și mai mult de 90% din stele sunt pitice roșii, ca și Proxima Centauri. M este de asemenea clasa unor supergigante ca Antares și Betelgeuse, la fel și Mira, stea variabilă. Spectrul acestor stele arată linii de metale neutre și în general hidrogenul este absent. Oxidul de titan poate fii prezent în aceste stele. Culoarea lor este roșie dar totuși relativ neadevărată. Depinde de dimensiunile stelei. Dacă un obiect la fel de fierbinte, de exemplu un bec cu halogen (3000 K)care este un obiect fierbinte cu lumină albă, dacă e pus la câțiva kilometri distanță apare ca un punct roșu.

Tipuri de stele rare în spectru

Există stele rare care nu se încadrează în nici unul din spectrele de mai sus, iar pentru asta a fost necesară o numire adițională a stelelor după ordinea descoperirii.

  • S: Stele similare clasei M, dar oxidul de titan este înlocuit cu oxidul de zirconiu.
  • D: Piticele albe, ex:. Sirius B.

Stelele din clasa W sunt stele superluminoase Wolf- Rayet, fiind totuși diferite deoarece conțin mai mult heliu decât hidrogen. Sunt stele supergigante pe cale de a se stinge. Clasa W este la rândul ei subdivizată în clasa WN și WC în funcție de cantitatea de carbon sau azot din atmosfera stelară.

Stelele din clasa L au denumirea după litiul prezent în miezul stelei. Orice cantitate de litiu ar fi distrusă în fuziune nucleară la stelele obișnuite, dar aceste stele nu arată nici un proces de fuziune. Sunt stele de culoare roșu închis și strălucire în infraroșii. Gazul lor este atât de rece încât permit metalelor alcaline să apară în spectru.

Stelele din clasa T sunt stele foarte tinere și cu o densitate mică, de obicei localizate în norii interstelari de unde s-au și născut. Aceste stele sunt prea mici pentru a se numi stele, de aceea poartă denumirea de sub-stele asemănătoare piticelor brune. Au culoare neagră, emit lumină foarte puțină sau deloc, dar sunt puternice în infraroșu. Temperatura de la suprafață este foarte scăzuta iar în spectru apare metanul.

Stelele din clasa R și N sunt stele de carbon (gigante roșii ajunse la sfârșitul vieții) care se pot clasifica în clasa G până la M.

Stelele din clasa S sunt stelele aflate între clasa M și stele de carbon. Aceste stele conțin oxigen și carbon în cantități egale și toate sunt blocate în molecule de CO.

Clasele P și Q sunt folosite la obiectele nonstelare. Tipul P sunt nebuloasele iar tipul Q sunt novele.

Note

  1. ^ Analyse spectrale de la lumière de quelques étoiles, et nouvelles observations sur les taches solaires, P. Secchi, Comptes Rendus des Séances de l'Académie des Sciences 63 (July–December 1866), pp. 364–368.
  2. ^ Nouvelles recherches sur l'analyse spectrale de la lumière des étoiles, P. Secchi, Comptes Rendus des Séances de l'Académie des Sciences 63 (July–December 1866), pp. 621–628.
  3. ^ Classification of Stellar Spectra: Some History
  4. ^ pp. 62–63, Stars and Their Spectra: An Introduction to the Spectral Sequence, James B. Kaler, Cambridge: Cambridge University Press, 1997, ISBN 0-521-58570-8.
  5. ^ Cannon, Annie Jump; Pickering, Edward Charles (1912), Annals of the Astronomical Observatory of Harvard College; vol. 56, no. 4, Cambridge, Mass.: The Observatory
  6. ^ Payne, C. H.; Stellar Atmospheres; A Contribution to the Observational Study of High Temperature in the Reversing Layers of Stars, Ph. D. Thesis, Radcliffe College, 1925
  7. ^ Morgan, William Wilson; Keenan, Philip Childs; Kellman, Edith (1943), "An atlas of stellar spectra, with an outline of spectral classification", Chicago, Ill., The University of Chicago press

Bibliografie

  • en H. Karttunen, P. Kröger, H. Oja, M. Poutanen și K. J. Donner, Fundamental Astronomy, Springer Verlag, 2003, ediția a 4-a ISBN 3540001794

Vezi și


Read other articles:

Artikel ini sebatang kara, artinya tidak ada artikel lain yang memiliki pranala balik ke halaman ini.Bantulah menambah pranala ke artikel ini dari artikel yang berhubungan atau coba peralatan pencari pranala.Tag ini diberikan pada Oktober 2022. Muhammad Al-HussainiDorgah Banda Nawaz Informasi pribadiLahir7 August 1321Delhi, Kesultanan DelhiMeninggal1 November 1422 (aged 101)Benteng Gulbarga, Gulbarga, Kesultanan BahmaniAgamaIslamEtnisArabZamanZaman kejayaan IslamDenominasiSunniMazhabHanafiKre...

 

 

Artikel ini tidak memiliki referensi atau sumber tepercaya sehingga isinya tidak bisa dipastikan. Tolong bantu perbaiki artikel ini dengan menambahkan referensi yang layak. Tulisan tanpa sumber dapat dipertanyakan dan dihapus sewaktu-waktu.Cari sumber: Dikyanus – berita · surat kabar · buku · cendekiawan · JSTOR Artikel utama: Decius Dikyanus (dikenal sebagai Decius) adalah raja yang berkuasa di sekitar Efesus, yaitu daerah yang disinyalir tempat gua A...

 

 

American baseball player & manager (born 1968) Baseball player Eric WedgeWedge as manager of the Indians in 2008Catcher / ManagerBorn: (1968-01-27) January 27, 1968 (age 56)Fort Wayne, Indiana, U.S.Batted: RightThrew: RightMLB debutOctober 5, 1991, for the Boston Red SoxLast MLB appearanceJuly 29, 1994, for the Boston Red SoxMLB statisticsBatting average.233Home runs5Runs batted in12Managerial record774–846Winning %.478 TeamsAs player Boston Red S...

ميساريا   تقسيم إداري البلد اليونان  [1] إحداثيات 36°24′00″N 25°26′48″E / 36.4°N 25.44666667°E / 36.4; 25.44666667   السكان التعداد السكاني 1742 (resident population of Greece) (2021)1089 (resident population of Greece) (2001)730 (resident population of Greece) (1991)1593 (resident population of Greece) (2011)594 (de facto population of Greece) (1951)[2]  الرم�...

 

 

Orangutan Sumatra Pongo abelii Status konservasiTerancam kritisIUCN39780 TaksonomiKerajaanAnimaliaFilumChordataKelasMammaliaOrdoPrimatesFamiliHominidaeGenusPongoSpesiesPongo abelii Lesson, 1827 Tata namaDinamakan berdasarkanClarke Abel (en) Distribusi lbs Orangutan sumatra (Pongo abelii) adalah spesies orangutan terlangka. Orangutan sumatra hidup dan endemik di Sumatra, sebuah pulau yang terletak di Indonesia. Tubuh mereka lebih kecil daripada orangutan kalimantan. Orangutan sumatra memiliki ...

 

 

Located near Jamul in California Hollenbeck Canyon Wildlife Area signpost at trailhead. Hollenbeck Canyon Wildlife Area is located near Jamul and Dulzura in California. The former cattle ranch was designated a wildlife area in 2001, and forms a wildlife corridor between Otay Mountain Wilderness and Jamul Mountains under the protection of the California Department of Fish and Wildlife.[1] The approximately 6,100-acre area is open to the public for activities including hunting, equestri...

American college basketball season 2016–17 Middle Tennessee Blue Raiders men's basketballC-USA regular season & tournament championsChallenge in Music City championsNCAA tournament, Second RoundConferenceConference USARecord31–5 (17–1 C-USA)Head coachKermit Davis (15th season)Assistant coaches Greg Grensing Win Case Ronnie Hamilton Home arenaMurphy CenterSeasons← 2015–162017–18 → 2016–17 Conference USA men's basketball standings vte Conf Overall...

 

 

Stanza di EliodoroAutoriRaffaello Sanzio e allievi Data1511-1514 Tecnicaaffresco UbicazioneMusei Vaticani, Città del Vaticano La Stanza di Eliodoro è uno degli ambienti delle Stanze di Raffaello nei Musei Vaticani. Fu il secondo ad essere decorato da Raffaello Sanzio, tra il 1511 e il 1514. Indice 1 Storia 2 Descrizione 2.1 Volta 2.2 Cacciata di Eliodoro dal tempio 2.3 Messa di Bolsena 2.4 Liberazione di san Pietro 2.5 Incontro di Leone Magno con Attila 2.6 Altre decorazioni 3 Note 4 Bi...

 

 

土库曼斯坦总统土库曼斯坦国徽土库曼斯坦总统旗現任谢尔达尔·别尔德穆哈梅多夫自2022年3月19日官邸阿什哈巴德总统府(Oguzkhan Presidential Palace)機關所在地阿什哈巴德任命者直接选举任期7年,可连选连任首任萨帕尔穆拉特·尼亚佐夫设立1991年10月27日 土库曼斯坦土库曼斯坦政府与政治 国家政府 土库曼斯坦宪法 国旗 国徽 国歌 立法機關(英语:National Council of Turkmenistan) ...

此條目需要补充更多来源。 (2021年7月4日)请协助補充多方面可靠来源以改善这篇条目,无法查证的内容可能會因為异议提出而被移除。致使用者:请搜索一下条目的标题(来源搜索:美国众议院 — 网页、新闻、书籍、学术、图像),以检查网络上是否存在该主题的更多可靠来源(判定指引)。 美國眾議院 United States House of Representatives第118届美国国会众议院徽章 众议院旗...

 

 

Sporting event delegationPhilippines at theUniversiadeIOC codePHINational federationFederation of School Sports Association of the PhilippinesWebsitewww.fessap.netMedalsRanked 72nd Gold 2 Silver 3 Bronze 1 Total 6 Summer appearances 1967 1970–1985 2003 2005 2007 2009 2011 2013 2015 2017 2019 Winter appearances 2019 The Philippines has participated at the Universiade debuting at the 1967 Summer Universiade. From 1967 until 2007, athletes representing the country were sent by the University A...

 

 

Historic site in Cheshire, EnglandNine Houses, ChesterNine Houses, ChesterLocationPark Street, Chester, Cheshire, EnglandCoordinates53°11′18″N 2°53′17″W / 53.1884°N 2.8881°W / 53.1884; -2.8881OS grid referenceSJ 408 661Builtc. 1650Restored1968–69Restored byChester City Council Listed Building – Grade IIDesignated28 July 1955Reference no.1376376 Location in Cheshire The Nine Houses, of which only six remain, are in Park Street, Chester, Cheshire, E...

This article has multiple issues. Please help improve it or discuss these issues on the talk page. (Learn how and when to remove these template messages) This article has an unclear citation style. The references used may be made clearer with a different or consistent style of citation and footnoting. (September 2015) (Learn how and when to remove this message) This article includes a list of general references, but it lacks sufficient corresponding inline citations. Please help to improve t...

 

 

Hello World! No troll (talk) 16:40, 5 August 2010 (UTC)[reply] Welcome to Wikipedia. Everyone is welcome to contribute to the encyclopedia, but when you add or change content please cite a reliable source for the content of your edit. This helps maintain our policy of verifiability. Take a look at Wikipedia:Citing sources for information about how to cite sources and the welcome page to learn more about contributing to this encyclopedia. Thank you.   — Jeff G.  ツ 00:01, 9 August 2010 (U...

 

 

Criminology and penology Theory Anomie Biosocial criminology Broken windows Collective efficacy Crime analysis Criminalization Differential association Deviance Expressive function of law Labeling theory Psychopathy Rational choice Risk & actuarial criminology Social control Social learning Strain Subculture Symbolic interactionism Victimology Major theorists Émile Durkheim Hans Eysenck Enrico Ferri Michel Foucault Alexandre Lacassagne Cesare Lombroso Archibald Reiss Types of crime Again...

American journalist and writer (1880–1956) Mencken redirects here. For other people named Mencken, see Mencken (surname). H. L. MenckenMencken in 1928BornHenry Louis Mencken(1880-09-12)September 12, 1880Baltimore, Maryland, U.S.DiedJanuary 29, 1956(1956-01-29) (aged 75)Baltimore, Maryland, U.S.Occupations Journalist essayist satirist social critic Notable creditThe Baltimore SunSpouse Sara Haardt ​ ​(m. 1930; died 1935)​ParentAugust Menck...

 

 

Computer software that provides services to software applications Middleware is a type of computer software program that provides services to software applications beyond those available from the operating system. It can be described as software glue.[1][2] Middleware makes it easier for software developers to implement communication and input/output, so they can focus on the specific purpose of their application. It gained popularity in the 1980s as a solution to the problem ...

 

 

يفتقر محتوى هذه المقالة إلى الاستشهاد بمصادر. فضلاً، ساهم في تطوير هذه المقالة من خلال إضافة مصادر موثوق بها. أي معلومات غير موثقة يمكن التشكيك بها وإزالتها. (ديسمبر 2018) بطولة العالم للدراجات على المضمار 1937 التفاصيل التاريخ 1937 الموقع  الدنمارك (كوبنهاغن) نوع السباق سباق ا...

يلو بلف   الإحداثيات 31°58′04″N 87°28′05″W / 31.967777777778°N 87.468055555556°W / 31.967777777778; -87.468055555556   [1] تقسيم إداري  البلد الولايات المتحدة[2]  التقسيم الأعلى مقاطعة ويلكوكس  خصائص جغرافية  المساحة 1.197812 كيلومتر مربع (1 أبريل 2010)  ارتفاع 31 متر[3]  عدد ...

 

 

New York City Subway line This article is about the rapid transit line. For the former surface trolley line from Williamsburg to Canarsie, see B60 (New York City bus). BMT Canarsie LineThe L, which uses the entire Canarsie Line, is colored gray.OverviewOwnerCity of New YorkTerminiEighth AvenueRockaway ParkwayStations27 (3 demolished)ServiceTypeRapid transitSystemNew York City SubwayOperator(s)New York City Transit AuthorityDaily ridership228,540[1]HistoryOpened1865–1931TechnicalNumb...