A parcurs învățământul primar și secundar în orașul natal, unde s-a distins cu premii la olimpiadele de matematică. În 1955 este absolvent al Universității din București.
Preia funcția de șef de cabinet al profesorului Miron Nicolescu la Catedra de Calcul Diferențial și Integral. În 1961 obține doctoratul în matematică.
În 1958 devine cercetător la Institutul de Matematică al Academiei, iar în 1962 lector. În 1963 prea funcția de conferențiar la Institutul Pedagogic de Trei Ani. În anul următor este numit șef de sector la Institutul de Matematică al Academiei.[6]
A fost profesor la Catedra de Analiză Matematică la Universitatea din București (1966–1979), la Universitatea Paris-Sud 11 (1979–1983) și la Indiana University (din 1983 până la pensionare).
Începând cu anul 2000, a fost profesor și cercetător la Texas A&M University, unde a fost Distinguished Professor.[7]
Descoperirile sale sunt citate de matematicieni ca: Krasnoselski, Halperin, Schreiber, Kostucenko, L. Maté, Rogel Bodel etc. Multe din scrierile sale au fost publicate în colaborare cu Béla Szőkefalvi-Nagy, Solomon Marcus și Nicolae Dinculeanu.
Béla Szőkefalvi-Nagy, Ciprian Foiaș: Harmonic analysis of operators on Hilbert Space. North Holland 1970 (traducere din franceză; prima ediție: Masson 1967)
Theory of Generalized Spectral Operators (1968)
Dual Algebras with Applications to Invariant Subspace and Dilation Theory (1985)
Navier - Stokes Equation (1988)
The Commutant Lifting Approach to Interpolation Problems (1990)
