În anul 1753, buretele a fost descris pentru prima dată de Carl von Linné în volumul a 2-lea al lucrării sale Species Plantarum ca Agaricus viscidus.[7]
Dar numele binomial hotărât este Agaricus rutilus, determinat de savantul german Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774.[8]
Apoi, în 1964, micologul american Orson Knapp Miller (1930-2006) a transferat specia la genul Chroogomphus sub păstrarea epitetului, de verificat în vol. 56 al jurnalului științific Mycologia,[9] fiind și numele actual valabil (2023). Toți ceilalți taxoni creați sunt acceptați drept sinonime.
Epitetul specific este derivat din adjectivului latin(latinărutilus=roșior, colorându-se roșiatic),[10] datorită aspectului cuticulei.
Pălăria: are un diametru între 3 și (10 cm), este cărnoasă, pentru mult timp boltită semisferic cu margini subțiri precum răsucite spre interior, apoi conică și în cele din urmă întinsă și la mijloc adâncită, dezvoltând devreme un gurgui mic și ascuțit central, mai mult sau mai puțin proeminent. Cuticula este uscată (la umezeală unsuroasă), netedă și golașă până fin scămoasă. Coloritul variază între brun-arămiu și, brun-purpuriu, dar se decolorează la bătrânețe.
Lamelele: sunt distanțate, late, înalte și cărnoase, arcuite, mult decurente în lungul piciorului și bifurcate precum ușor separabile, fiind inițial galben-portocalii până gri-roșiatice, devenind treptat brun-purpurii, deseori cu muchii roșiatice.
Piciorul: are o înălțime de 6-12 cm și o lățime de 1-2 cm, este cilindric, mai îngustat către bază, plin și ceva vâscos, de culoare închis galbenă, cu fibre longitudinale galben-maronii sau arămii. În tinerețe are o cortină, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș între marginea pălăriei și picior. Mai departe este prevăzut cu un inel fugace.
Carnea: este groasă, rezistentă, în picior ușor vâscoasă, și de culoare șofrănie, fiind în domeniul bazei mai întâi de un galben-auriu care devine în vârstă roșiatic. Ea nu se decolorează după tăiere. Mirosul este aproape imperceptibil, gustul plăcut și dulceag. Se recomandă îndepărtată cuticulei imediat după cules, dacă este unsuroasă din cauza vremii umede.[5][6]
Caracteristici microscopice: are spori gălbui până gri-galbeni, netezi, hialini (translucizi), lunguieți-fusiformi sau alungit elipsoidali, cu o mărime de (16) 17-(20) 23 × 6-8 microni. Pulberea lor este închis brun-măslinie, aproape negricioasă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 50-55 x 8-10 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) cilindrice cu pedicul măsoară 100-130 x 15-17 microni.[11]
De sus, buretele poate fi confundat și cu Suillus grevillei, comestibil (are tuburi, pori precum în tinerețe o manșetă largă, galben roșiatic până brun-roșiatic, crește sub larici)[19] sau cu Suillus luteus, comestibil (și el are tuburi și pori precum o manșetă largă, se dezvoltă sub pini).[20]
^Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 532, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2
^ abBruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 462-463, ISBN 3-405-12116-7
^ abLinus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 27, 98-99, ISBN 3-426-00312-0
^Carolus Linnaeus: „Species Plantarum”, vol. II, Editura Laurentii Salvii, Holmiae Stochholm) 1753, p. 1173
^Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 24, tab. 55 vol. 3-4
^William Murrill: „Chroogomphus rutilus”, în: „Mycologia”, vol. 56, Editura Taylor & Francis, Ltd., Milton Park, Abingdon, 1964, p. 543
^Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1058
^Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIV, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p./tab. 673
^Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 84, ISBN 3-85502-0450
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
^[Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 448-449, ISBN 3-405-11774-7
^Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 472-473, ISBN 88-85013-46-5
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 1, ISBN 3-405-12116-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 460-461 - 2, ISBN 3-405-12116-7
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 468-469, ISBN 3-405-12081-0
^Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 526-527, ISBN 3-405-12116-7
^Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 20, ISBN 978-3-8427-0483-1
^Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 100, 102, ISBN 3-426-00312-0
Bibliografie
Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
Ettore Bielli: „Funghi. Conoscere, riconoscere e ricercare tutte le specie di funghi più diffuse”, Editura De Agostini, Novara 2012, ISBN: 978-88418-7695-4
Aurel Dermek: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura Arco Pub., Londra 1985, ISBN: 978-06680-6304-3
Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler: 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen”, ed. a 2-a, Editura Kosmos, Halberstadt 2014, ISBN 978-3440-14364-3
Andreas Gminder, Peter Karasch: „Das Kosmos Handbuch Pilze: Mit über 1200 Zeichnungen“ - 1400 Arten im Porträt“, Editura Franckh-Kosmos, Halberstadt 2023, ISBN 978-3-440-17027-4
Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 87, ISBN 978-1-4454-8404-4
Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi: A Life-size Guide to Six Hundred Species from Around the World”, Editura Ivy Press, Lewes East Sussex 2014, ISBN: 978-17824-0136-0
.jpg)
.jpg)
.jpg)
_Fr_29283.jpg)
