Începând cu ediția din 2019 a Campionatului European U19 a fost introdus un nou sistem, care a prevăzut trei turnee finale separate: turneul principal din Slovenia, la care au luat parte 16 echipe cel mai bine clasate din punct de vedere al coeficienților EHF, și alte două turnee grupate sub titulatura „Campionatele EHF de handbal feminin U19 din 2021”, organizate în Italia și Macedonia de Nord, la care ar fi trebuit inițial să ia parte un total de 18 echipe cel mai slab clasate din punct de vedere al coeficienților EHF.[1][2]
Turneul din Italia a avut loc între 12 și 18 iulie 2021, iar cel din Macedonia de Nord între 10 și 18 iulie 2021.[1] Câștigătoarele celor două turnee s-au calificat la Campionatul European U19 din 2023.
Selecția gazdelor
În februarie 2020, EHF a anunțat oficial că Italia și Macedonia de Nord au trimis oferte de găzduire a celor două turnee.[3] Pe 17 aprilie 2020, Comisia pentru Competiții a EHF a decis să propună Comitetului Executiv acceptarea candidaturilor Italiei și Macedoniei de Nord.[4] Pe 27 aprilie 2020, membrii Comitetului Executiv al EHF, întruniți prin intermediul unei videoconferințe, au anunțat acordarea celor două țări a dreptului de organizare a turneelor.[5][6] Inițial, sala propusă de partea italiană a fost Palazzetto dello Sport Bella Italia din Lignano Sabbiadoro.[5][6]
Sălile
Meciurile campionatului european s-au desfășurat într-o sală din orașul italian Chieti și o sală din orașul macedonean Skopje.
Centrul Sportiv „Jane Sandanski”, Skopje Capacitate: 6500[7]
Tragerea la sorți
Selecționatele naționale au fost trase la sorți în câte două grupe preliminare. În Italia, cele două grupe au fost alcătuite inițial din câte patru echipe fiecare, iar în Macedonia de Nord din câte cinci echipe fiecare.[8][9] Tragerea la sorți a avut loc la sediul EHF din Viena, Austria, pe 10 februarie 2021.[8]
Turneul din Italia
Cele 10 selecționate naționale au fost distribuite în patru urne valorice de câte două echipe. Distribuția în urne a avut la bază coeficienții valorici ai EHF: urna 1 a fost alcătuită din cele mai bune echipe, în timp ce urna a 4-a a fost formată din echipele cu cei mai slabi coeficienți EHF. Din urne, echipele au fost plasate prin tragere la sorți în două grupe preliminare de câte patru echipe, fiecare grupă cuprinzând câte o echipă din fiecare urnă.
Distribuția în urnele valorice a fost următoarea:[1]
Cele 10 selecționate naționale au fost distribuite în cinci urne valorice de câte două echipe. Distribuția în urne a avut la bază coeficienții valorici ai EHF: urna 1 a fost alcătuită din cele mai bune echipe, în timp ce urna a 5-a a fost formată din echipele cu cei mai slabi coeficienți EHF. Din urne, echipele au fost plasate prin tragere la sorți în două grupe preliminare de câte cinci echipe, fiecare grupă cuprinzând câte o echipă din fiecare urnă.
Distribuția în urnele valorice a fost următoarea:[1]
