Camelia Dăscălescu (n. 22 ianuarie 1921 , Iași , România – d. 30 decembrie 2016 , București , România ) a fost o compozitoare română .[ 1] [ 2]
Educație
A studiat între 1937 și 1940 la Conservatorul din Iași, iar din 1942 până în 1944 la Conservatorul din București sub îndrumarea profesorilor Ioan D. Chirescu , Mihail Jora și Dimitrie Cuclin .
Activitate
În perioada 1957-1961 este redactor muzical la casa de discuri Electrecord din București, apoi până în 1969 dirijor și îndrumător artistic la Casa de Cultură a Studenților „Grigore Preoteassa”. A contribuit la popularizarea unor mari artiști ai vremii precum Dan Spătaru , Cornel Constantiniu , Anda Călugăreanu , Petre Geambașu , Doina Spătaru , Ruxandra Ghiață , Pompilia Stoian . Primul mare succes al compozitoarei a fost Nu-ți fie teamă de-un sărut a lui Dan Spătaru.
Compoziții
A compus muzică pentru zeci de melodii pe parcursul unei cariere care s-a întins pe mai bine de 40 de ani.
Cine ești, amintire? (1957);
Fără să vreau (1957);
Dragi jucării (1958);
Poștașul (1958);
Melodii, melodii (1960);
Amintiri…amintiri… (1963);
Nu-ți fie teamă de-un sărut (1966);
Ploua mărunt și ne plimbam (1967);
Florile ți-au spus (1969);
Să nu crezi că-mi pare rău (1969);
Vorbe, vorbe, vorbe (1970);
Septembrie (1972);
Va fi soare mereu (1973);
Mare, ești minunată, marea mea (1974);
Nu vom ști niciodată (1974);
Pentru tot ce ne-am visat (1975);
Fata și marea (1975);
Suflet îndrăgostit (1976);
Pentru îndrăgostiții lumii (1979);
Eu sunt pasărea albă (1982);
Nu-ți fie teamă de iubire (1984);
Acele veri ale iubirii (1985);
Auzi cum cântă marea (1985);
Eu sunt sentimental (1985);
Cine sunt eu (1985);
De ce-ai venit, singurătate (1986);
Orașul crizantemelor (1987);
Aș vrea să-ți dăruiesc o stea (1987);
Dragostea mea (1992);
Alb, albastru, violet (1992);
În zori de zi (1992);
Destăinuire (1993);
C’est la vie (1994);
Nu te-am uitat (1995);
Călătorind spre tine (1996);
Marea, ca un cântec de iubire (1997);
Nu vom mai dansa (1998);
Primăvara (1998);
Soarele meu (1999);
Nu-ți fie teamă de iubire (1999).
Organizații
Premii
Note