În acest context, inclusiv în arealul satului Valea Uzului s-a construit o fabrică de cherestea[3] de către Siegfried și Arthur Rosenberg, unchi ai Verei Atkins, care își aveau și reședința în sat alături de fiii lor.[4] În 1939 fabrica era deținută de Compagnie Européenne des Bois,[5] iar în 1940, în urma revenirii satului la Regatul Ungariei, compania familiei a fost confiscată și trecută în proprietatea statului ungar ca Úzvölgye Faipar Rt.[4]
Prima cale ferată pe vale a fost construită de frații Rosenberg,[4] și a devenit funcțională cu începere din anul 1900.[6] Rețeaua din 1900 a inclus și o derivație pe valea Izvorului Negru,[7] pe care se afla Lacul Bălătău[8] (terasamentul acesteia a fost folosit ulterior drept drum forestier).[7]
Aceeiași investitori au construit și segmentul de la Dărmănești la Valea Uzului, destinat să folosească tot fabricii de cherestea.[4]
Exploatare
În 25 august 1937, după o ploaie torențială ce a ținut 24 de ore, apele râului Uz s-au revărsat și au inundat o suprafață considerabilă. Liniile de cale ferată forestieră din zonele Stirbey și Peste Vale–Brătulești au fost stricate pe o lungime de câțiva zeci de kilometri, inundația aducând pagube societăților forestiere din zonă.[9]
Desființare și schimbarea scopului de folosire
În anul 1966 a început desființarea liniei ferate înguste, odată cu începerea construcției barajului de la Poiana Uzului.[10] A rămas funcțional doar segmentul dintre gara CFR a localității și Rafinăria Dărmănești,[11] construită în anul 1949.[12] Acesta a fost refăcut în întregime cu ecartament normal[necesită citare], astfel încât să poată asigura descărcarea simultană a 28 de vagoane cisternă pe cele două linii de cale ferată[11] uzinală (CFU)[13] care, deserveau rafinăria.[11]
Și această porțiune de cale ferată a fost ulterior, desființată, terenul fiind eliberat.[14]
Referințe
^enThe Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 200
^enThe Economy of East Central Europe, ..., Turnock, 2006, p. 201
^Analele științifice. Serie nouă. Științe naturale-geografie, Secțiunea II, Volumele 10 – 12, Partea 2, Universitatea Al. I. Cuza din Iași, 1964, p. 167
^ abMihail Albotă (ing.); Munții Nemira, ghid turistic; Colecția Munții Noștri nr. 29, Editura Sport-Turism, București, 1983, p. 16
^Gheorghe I. Năstase; Un lac necunoscut: Lacul Bălătău din com. Darmănești, jud. Bacău, în Revista Științifică „V. Adamachi”, Vol. XXXV, nr. 1-2, Iași, 1949, p. 23
^Pe valea Trotușului Valea Uzului complet distrusă. Pagube enorme, Universul, Nr. 240, 1 septembrie 1937, p. 1