Calea ferată forestieră Dărmănești–Poiana Uzului
Transportarea buștenilor pe calea ferată forestieră de pe Valea Uzului, într-o carte poștală circulată în 1928.
Magistrala:	CFR: 501
Ecartament:	• ecartament îngust (cale ferată forestieră): 760 mm,  • ecartament normal (cale ferată uzinală): 1435 mm
spre Adjud Dărmănești (B. Steinherz Budapest) Rafinăria Dărmănești (gară CFU) (capăt segment adaptat ca CFU 1435 mm) Sălătruc – Izvorul Negru Poiana Uzului Bărzăuța – Lóbercz (post 1920) fosta graniță România–Austro-Ungaria Vama HU–RO Valea Uzului (C.E.B./Úzvölgye Faipar Rt.)

Aspecte ale industriei forestiere și transportului feroviar pe Valea Uzului

Fierăstrău cu aburi în satul Valea Uzului, în 1915. Satul se află în apropierea graniței cu România.

Fabrica de cherestea în preajma anului 1904, cu vedere spre amonte.

Pod de cale ferată îngustă peste râul Uz, pe partea românească.

Calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului a fost o cale ferată forestieră cu ecartament îngust construită în bazinul râului Uz pentru deservirea fabricii de cherestea din satul Valea Uzului, aflat pe atunci în comitatul Ciuc al Regatului Maghiar din cadrul Monarhiei Austro-Ungare. După Unirea Transilvaniei cu România, calea ferată s-a extins până în comuna Dărmănești.

În contextul folosirii motoarelor cu aburi pentru a produce mari cantități cherestea pentru export, în special de rășinoase (brad și molid), în epoca interbelică^[1] în arealul Comănești-Dărmănești s-au grupat fabrici din domeniu, cu o putere instalată de 2.530 și respectiv 4.630 de cai putere.^[2]

În acest context, inclusiv în arealul satului Valea Uzului s-a construit o fabrică de cherestea^[3] de către Siegfried și Arthur Rosenberg, unchi ai Verei Atkins, care își aveau și reședința în sat alături de fiii lor.^[4] În 1939 fabrica era deținută de Compagnie Européenne des Bois,^[5] iar în 1940, în urma revenirii satului la Regatul Ungariei, compania familiei a fost confiscată și trecută în proprietatea statului ungar ca Úzvölgye Faipar Rt.^[4]

Echipe ale Serviciului Muncii din Ungaria pe CFF valea Uzului, în 1941.

În apropierea graniței ungaro-române

Prima cale ferată pe vale a fost construită de frații Rosenberg,^[4] și a devenit funcțională cu începere din anul 1900.^[6] Rețeaua din 1900 a inclus și o derivație pe valea Izvorului Negru,^[7] pe care se afla Lacul Bălătău^[8] (terasamentul acesteia a fost folosit ulterior drept drum forestier).^[7]

Aceeiași investitori au construit și segmentul de la Dărmănești la Valea Uzului, destinat să folosească tot fabricii de cherestea.^[4]

În 25 august 1937, după o ploaie torențială ce a ținut 24 de ore, apele râului Uz s-au revărsat și au inundat o suprafață considerabilă. Liniile de cale ferată forestieră din zonele Stirbey și Peste Vale–Brătulești au fost stricate pe o lungime de câțiva zeci de kilometri, inundația aducând pagube societăților forestiere din zonă.^[9]

În anul 1966 a început desființarea liniei ferate înguste, odată cu începerea construcției barajului de la Poiana Uzului.^[10] A rămas funcțional doar segmentul dintre gara CFR a localității și Rafinăria Dărmănești,^[11] construită în anul 1949.^[12] Acesta a fost refăcut în întregime cu ecartament normal^{[necesită citare]}, astfel încât să poată asigura descărcarea simultană a 28 de vagoane cisternă pe cele două linii de cale ferată^[11] uzinală (CFU)^[13] care, deserveau rafinăria.^[11]

Și această porțiune de cale ferată a fost ulterior, desființată, terenul fiind eliberat.^[14]

• en Turnock, David; The Economy of East Central Europe, 1815-1989: Stages of Transformation in a Peripheral Region; Routlege Taylor & Francis Group; London UK & New York USA; 2006; ISBN 9781138878280

• Materiale media legate de Calea ferată forestieră Dărmănești–Poiana Uzului la Wikimedia Commons

v • d • m Valea râului Uz Obiective naturale Pasul Uz  · Defileele Uzului  · Tuful de la Valea Uzului  · Cascada Nasolea Mare  · Cascada Nasolea Mică  · Obiective antropice DJ123  · Cimitirul Eroilor din Valea Uzului  · Lacul Poiana Uzului  · Rafinăria Dărmănești  · Palatul Știrbei din Dărmănești  · Localități Eghersec  · Valea Uzului  · Sălătruc  · Dărmănești  · Istorie Uzi  · Ceangăi  · Poiana Uzului  · Lupta de pe valea Uzului (1916)  · Calea ferată forestieră Dărmănești–Valea Uzului  · Linia Árpád  · Munții Ciucului  · Munții Nemira  · Pădurea Izvorul Alb  · Lacul Bălătău  ·

v • d • m Căi ferate cu ecartament îngust din România Moldova Comănești–Asău  · Bicaz–Bicaz Chei  · Borca–Sabasa  · Crăcăoani  · Dărmănești–Valea Uzului  · Dolia–Pipirig–Mănăstirea Neamț  · Fălticeni–Mălini–Găinești  · Fălticeni–Râșca–Slătioara  · Gura Hangului–Hangu  · Onești–Oituz  · Onești–Scutaru  · Piatra Neamț–Bicaz–Gura Hangului–Grințieș  · Piatra Neamț–Cuejdiu  · Roznov–Tazlău  · Tarcău–Schitu Tarcău  · Muntenia Curtea de Argeș-Arefu-Cumpăna  · Fieni–Pucheni  · Stâlpeni-Aninoasa-Berevoiești  · Oltenia Turnu Severin–Cloșani (Tismana)⁠(d)  · Govora-Bistrița  · Transilvania Covasna–Comandău  · Minieră ardeleană  · Sibiu–Agnita–Sighișoara  · Târgu Mureș–Praid  · Turda–Abrud  · Banat Berzasca⁠(d)  · Crișana Arad–Podgoria  · Maramureș Iacobeni–Prislop–Borșa  · Vișeu  · Dobrogea Baia Dobrogei–Mina Altân Tepe  · Căile ferate forestiere din România⁠(d) · Căile Ferate Române  · Căile Ferate de Stat din Austro-Ungaria  · MÁV  · Calea Ferată din Moldova  · Căi ferate cu ecartament îngust din Republica Moldova Convenție de denumiri pentru căile ferate înguste  · Proiectul „Trenuri”