Jibou–Baia Mare
Magistrala:	CFR: 400
Lungime:	57 km
Ecartament:	1435 mm
Legendă de la Dej 122,84 Jibou spre Zalău 132,15 Someș Odorhei 135,57 Inău 138,16 Aluniș 140,87 Benesat 147,44 Țicău 149,63 Ulmeni Sălaj spre Cehu Silvaniei Someș 155,48 Mireșu Mare 161,71 Fersig 166,08 Satulung pe Someș 171,74 Lăpușel Lăpuș 175,46 Săsar spre Satu Mare 180 Baia Mare spre Baia Sprie

Calea ferată Jibou–Baia Mare este o cale ferată principală în România. Ea traversează nord-vestul României, de-a lungul râului Someș.

Calea ferată a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul Ungariei din componența Imperiului Austro-Ungar, ca o legătură feroviară între două linii deja existente: linie deschisă în 1884 de la Satu Mare (în maghiară Szatmárnémeti) către Baia Mare (în maghiară Nagybánya) și linia pusă în funcțiune în 1890 de la Dej (în maghiară Dés) către Zalău (în maghiară Zilah). S-a proiectat o legătură feroviară de la Jibou (în maghiară Zsibó) către Baia Mare, care să lege cele două căi ferate mai vechi. Lucrările de construcție au fost executate de compania feroviară Szamosthaler^[1] și au fost finalizate în [2 octombrie] [1899].^[2]

La sfârșitul primului război mondial, Transilvania a devenit parte componentă a României, iar căile ferate din Transilvania au fost preluate de compania feroviară română de stat CFR. În urma Dictatului de la Viena (1940), teritoriul Transilvaniei a fost împărțit între România și Ungaria, iar acest traseu feroviar a trecut temporar pe teritoriul Ungariei. În 1944 calea ferată a redevenit românească.

Calea ferată Jibou–Baia Mare este cu linie simplă și nu este electrificată. Ea este o parte a importantului traseu feroviar între Brașov și Satu Mare. Pe aici trec zilnic mai multe trenuri InterRegio. De asemenea, această conexiune prezintă importanță și pentru traficul de mărfuri.