Căldura este un film românesc din 1969 regizat de Șerban Creangă. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Vladimir Găitan, Emilia Dobrin și Nicolae Wolcz.
Filmul este debutul în lungmetraj al lui Șerban Creangă, care tocmai absolvise secția de regie de film la I.A.T.C. (în prezent U.N.A.T.C.).
Scenariul este scris de Șerban Creangă în colaborare cu Horia Pătrașcu, care tocmai terminase filmările pentru Reconstituirea cu Lucian Pintilie, și este inspirat din nuvela „Întunericul și profesoara de pian” de Horia Pătrașcu.
Rezumat
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.
Sergiu, Laura și Șmache, trei absolvenți de liceu, își fac planuri de viitor. Între Sergiu și Laura se naște o idilă, dar din cauza opoziției părinților fetei și a faptului că tânărul este recrutat, această se va mărită cu altcineva. După câțiva ani, drumurile celor trei se întâlnesc din nou. Sergiu este în pragul absolvirii unei facultăți, iar Laura, acum divorțată, este profesoară de pian.
Distribuție
Distribuția filmului este alcătuită din:[1]
Dubluri de voce
Primire
La lansare
Filmul a fost vizionat de 910.385 de spectatori în cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31 decembrie 2014 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei.[4]
Într-o cronică de întâmpinare, Eva Sîrbu scrie despre calitățile și defectele filmului: „Pentru o dată nu avem de-a face cu un film despre vârsta de 20 de ani reconstituită din amintările unor oameni de 30 de ani, ci cu un film despre această vârstă făcut de oameni care abia au depășit-o. Cu puțin. Cu acel puțin necesar înțelegeril ei.(...) Căldura devine abia la sfârșit un film întreg, dar defectele lui nu mi se pare că se leagă aici ci într-o grabă de a expedia unele secvențe care nu suportau graba.”[5]
În prezent
Călin Căliman notează în cartea sa despre istoria filmului românesc: „Principalul câștig al filmului (...) era buna cunoaștere a psihologiei tinere, comuniunea cu personajele lor. Faptul că un film tânăr, al unui regizor tânăr, încheia - cu numai două luni înainte Reconstituirii - anii '60 era un semn de speranță...”[6]
Andreea Chiper include filmul într-o listă de redescoperiri aparținând cinemaului românesc predecembrist: „Filmul lui Creangă începe de la niște premise care induc în eroare: ceea ce pare inițial un trio amoros și ludic (cumva în siajul unor Jules et Jim sau Bande à part) este repede abandonat pentru a face loc unui bildungsroman destul de clasic. Ratarea la facultate, înrolarea în serviciul militar, slujba în administrația unei ferme colective, prima iubire – protagonistul lui Vladimir Găitan trece prin toate, cu bune și cu rele, însă fără să se bucure de nimic pînă la capăt. Maturizarea e tristă și personajul se întoarce din nou și din nou la aceeași obsesie, la iubirea pierdută care licărește în flashback-uri dintr-o natură cu doi îndrăgostiți pe o plajă.”[7]
Note
Vezi și
Legături externe