PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Bogusław Leszczyński

Născut	1612^[1]^[2] Wiślica^⁠(d), Voievodatul Sfintei Cruci, Polonia
Decedat	23 septembrie 1659 (47 de ani)^[3]^[4] Varșovia, Polonia-Lituania
Înmormântat	Leszno
Părinți	Rafał Leszczyński[] Anna Radzimińska[][[Anna Radzimińska \|]]
Frați și surori	Andrzej Leszczyński[*]
Căsătorit cu	Anna Denhoffówna[] Joanna Katarzyna Radziwiłł[]^[5]
Copii	Rafał Leszczyński (1650–1703) Bogusław Leszczyński[*]
Religie	calvinism[*]
Ocupație	politician
Modifică date / text

Boguslaw Leszczyński, conte de Leszno (1614–1659) și membru al familiei Leszczyński, a fost un nobil polonez (szlachta) și politician al Poloniei Mari.

Biografie

Bogusław Leszczyński a călătorit în străinătate între 1632 și 1636 împreună cu profesorul său Jan Jonston și a studiat sub Comenius, care a rămas în Leszno mulți ani^{[n 1]}, bucurându-se de protecția și sprijinul familiei Leszczyński. Datorită cunoștințelor sale, gimnaziul din Leszno^{[n 2]} a devenit un renumit centru de gândire umanistă, unde tineri protestanți din diverse țări, inclusiv Republica Cehă, au venit să studieze^[6].

Bogusław a deținut următoarele funcții oficiale:

Staroste General al Poloniei Mari în 1642
Marele Trezorier al Coroanei 1650–1658^[7]
Cancelar adjunct al Coroanei^{[n 3]} în 1658–1660
Staroste din Bydgoszcz, Sambor, Międzyrzecz, Ostrów, Człuchów și Osiek.

Era fiul lui Rafał Leszczyński, contele de Leszno, și al Annei Radzimińska^[8]. După moartea tatălui său în 1636, el a moștenit Leszno, Radzymin și o parte din Varșovia Praga^{[n 4]}. Bogusław s-a căsătorit de două ori:

În 1629, cu contesa Anna Doenhoff, dintr-o familie nobiliară de Pomerania.
În 1658, cu fiica Mareșalului Prinț Aleksander Ludwik Radziwiłł^{[n 5]}, Prințesa Joanna Katarzyna Radziwiłł.

Deși a fost convertit la catolicism în 1642, Bogusław Leszczyński, un fost husit ceh, a continuat întotdeauna să-i sprijine pe protestanți. A fost un deputat frecvent și vorbitor cunoscut în Seim, camera inferioară a parlamentului polonez. A fost un rival politic al lui Krzysztof Opaliński. În plus, el s-a opus adesea planurilor regelui Vladislav al IV-lea Vasa.

În timpul invaziei suedeze din 1655 ("Potopul") a fost angajat de Seim pentru a apăra provincia Poloniei Mari, dar Bogusław a început să negocieze cu suedezii și cu electorul prusac.

Deși considerat un mare orator, el a fost și criticat de mulți pentru comportamentul său egoist și dezonorant. El a fost chiar suspectat de delapidare de bani și bijuterii regale.

Activitățile sale de delapidare și corupție au devenit istorice. Opinia pe care a avut-o în rândul contemporanilor săi este atestată de o sentință atribuită lui Leszczyński, care, pentru a obține un vot de aprobare de la Sejm, a trebuit să mituiască pe toți deputații camerei, iar când a auzit obiecția celui Sejm. dintre ei a întrebat: "Și cine este cel la care nu i-am dat?"^[9].^{[n 6]}

După moartea sa în 1659, deputați ai Sejmului au fost numiți în 1662 pentru a avea grijă de beneficiarii săi.

Bogusław a ocupat următoarele funcții la Varșovia:

Mareșalul Seimului Ordinar^{[n 7]} 20 iulie – 4 octombrie 1641,
Sejm konwokacyjny^{[n 8]} 16 iulie – 1 august 1648
Membru al Seimului ordinar din 22 noiembrie 1649 – 13 ianuarie 1650

Nepotul lui Bogusław, Stanisław Leszczyński, a fost rege al Uniunii statale polono-lituaniene și socrul lui Ludovic al XV-lea al Franței.

Note

^ Comenius a locuit în Leszno (cu pauze pentru călătorii în străinătate) între anii 1628-1656.
^ Un liceu numit Laesneum a fost fondat și dotat în 1626 de Rafał Leszczyński.
^ în poloneză: kanclerz wielki polski (pronunție kant͡slɛʂ), în latină (Latina a fost, alături de poloneză, limba oficială în Uniunea statală polono-lituaniană.) Magnus Cancellarius Poloniae, este unul dintre cei mai înalți demnitari ai Regatului Poloniei de la începutul secolului al XII-lea până în 1569, apoi ai Uniunii statale polono-lituaniene (regatul al Poloniei și al Marelui Ducat al Lituaniei unite prin Tratatul de la Lublin) până la dispariția sa în 1795. Marele Cancelar al Poloniei este atunci adesea numit Marele Cancelar al Coroanei (în poloneză: kanclerz wielki koronny) - În Uniunea statală polono-lituaniană, Regatul Poloniei era numit „coroana Regatului Poloniei”, prescurtat: „Coroana” („Korona”).
^ Praga este un cartier istoric al Varșoviei. Este situat pe malul estic al râului Vistula.
^ Aleksander Ludwik Radziwiłł (1594-1654) fiul lui Mikołaj Krzysztof Radziwiłł și Elżbieta Eufemia Wiśniowiecka, voievod de Brześć (1631), mareșal de curte al Lituaniei (1635), mare mareșal al Lituaniei (1637)
^ Tezaurul coroanei nu era foarte sigur în mâinile unui astfel de ministru. S-au făcut plângeri constante, dar s-a apărat elocvent și nu a putut fi prins. Închis în sine, nu și-a dezvăluit nimănui intențiile și acest avantaj, ca de obicei, i-a deschis calea către înalte funcții și onoruri la care l-au condus abilitățile, sprijinul familiei și utilitatea sa în fața Curții. Datorită tuturor acestor lucruri, chiar și atunci când l-a trădat deschis pe rege alăturându-se suedezilor, când toți i-au abandonat, a rămas nepedepsit, și-a păstrat poziția și nu și-a pierdut încrederea. (Kubala, Războiul suedez p.83)
^ Președintele Dietei Poloneze (în poloneză: Marszałek Sejmu Rzeczypospolitej Polskiej, literalmente în românește: Mareșalul Dietei Republicii Polone) prezidează lucrările camerei inferioare a Parlamentului polonez.
^ Chemat la moartea sau abdicarea unui rege de către Primatul Poloniei. Deputații s-ar concentra pe stabilirea datelor și a oricăror reguli speciale pentru alegeri (în special, pregătirea pacta conventa - actele de privilegii care urmează să fie jurate de rege) și pe examinarea candidaților. Trebuia să dureze două săptămâni.)

Referințe

^ Bogusław Leszczyński, CERL Thesaurus, accesat în 9 octombrie 2017
^ Bogusław Leszczyński, NUKAT
^ Urzędnicy centralni i nadworni Polski XIV-XVIII wieku[*], p. 112 Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Bogusław Leszczyński h. Wieniawa, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
^ Radziwiłłowie herbu Trąby (PDF)
^ Hellwig, Jan (1985). Szkolnictwo w Lesznie w XVII i XVIII wieku, Rocznik Leszczyński (în poloneză). Leszno. p. 100.
^ Frost, Robert I. (2004). After the Deluge: Poland-Lithuania and the Second Northern War, 1655-1660 (în engleză). Cambridge (Marea Britanie): Cambridge University Press. p. 236. ISBN 0521420083.
^ Jan Grzywiński (1938) (în poloneză). Kalendarz Ilustrowany kuryer codzienny. Krakow: Nakł. wydawn. "Ilustr. kuryera codziennego". Volume 11, p. 222. OCLC 145393368.
^ Tyszkiewicz, Michał (1904). Idea demokratyczna i jej krytycy w Rzeczypospolitej (în poloneză). Kraków: Księgarnia G. Gebethnera i Sp. p. 180. Skarb koronny w rękach takiego ministra nie bardzo był bezpieczny. Podnoszono ustawiczne skargi, ale bronił się wymownie i schwytać go nie było można. Zamknięty w sobie, nie zdradził nikomu swoich zamiarów i ta zaleta, jak zwykle bywa, otwarła mu drogę do wysokich godności i honorów, do których go zdolności, poparcie rodu i użyteczność dla Dworu doprowadziły. Dzięku temu wszystkiemu, nawet wtedy, gdy otwarcie zdradził króla, przechodząc na stronę Szwedów, kiedy ich wszyscy opuścili, wyszedł bezkarnie, utrzymał się na swem stanowisku i zaufania nie stracił. (Kubala, Wojna szwecka s. 83)