Ridicată la începutul secolului al XV-lea (1418), biserica se compune dintr-o absidă semicirculară decroșată, naosdreptunghiular și turn clopotniță de formă pătrată, integrat fațadei vestice. Pentru acoperirea spațiilor interioare s-au folosit inițial lespezi de piatră. Bolțile se vor prăbuși în 1863, sub propria lor greutate și în urma alunecărilor de teren, în locul lor naosul fiind acoperit cu o boltă din lemn. Dale din piatră neșlefuită au fost folosite și la pardoseala bisericii.
Spațiul dintre naos și pronaos a fost delimitat de o catapeteasmă de zid, ridicată târziu (secolul al XVIII-lea), înălțată numai până la nivelul pereților și prevăzută cu trei intrări. Accesul în biserică se poate face atât pe fațada de sud a naosului, printr-un portal simplu, dreptunghiular, dar și pe latura vestică a turnului clopotniță.
Pereții bisericii au fost acoperiți la interior de pictură, fragmente din secolul al XVIII-lea păstrându-se doar în absida altarului[3].