Părinții ei au fost Auguste De Gerando și contesa Emma Teleki, descendentă a familiei Teleki. La vârsta de un an a venit în Ungaria, unde a învățat limba maghiară de la mătușa ei, artista Blanka Teleki. După moartea tatălui, familia s-a întors la Paris, așa că Antonina a urmat studiile acolo. Printre altele, ea a fost eleva lui Dániel Irinyi. În 1861 a devenit învățătoare, iar în 1864 a obținut calificarea de profesor. Vorbea fluent limbile părinților ei și cunoștea, de asemenea, limbile germană și latină. În 1865 și 1867 a vizitat Ungaria pentru o scurtă perioadă de timp și s-a stabilit acolo în 1872. A predat mai întâi la Asociația Națională pentru Educația Femeilor Pálné Veres și apoi la școala de meserii feminine din Budapesta, iar apoi din 1876 a predat cursuri particulare.
În 1880 primăria orașului Cluj a invitat-o ca directoare a nou-înființatei școli de fete din orașul de sus, în care erau instruite fetele cu vârsta de 12-18 ani. Școala dispunea inițial doar de patru clase și își avea sediul pe strada Ungurească nr. 17 (în prezent Bulevardul 21 Decembrie), iar din 1893 a fost extinsă la șase clase, cu peste trei sute de eleve. În septembrie 1901 a fost construită o nouă clădire a școlii lângă Parcul Central (ulterior sediul Universității Bolyai). Antonina De Gerando a condus școala timp de douăzeci și cinci de ani, perioadă care a fost cunoscută ca Dezserándó.[3] În anul 1885 i s-a oferit postul de directoare de școală la Szabadkára (azi Subotica, Serbia), dar ea nu a vrut să-și părăsească școala și orașul.
A participat la lucrările Societății Pestalozzi, iar din 1889 a fost membru al departamentului de filozofie, istorie și limba maghiară al Asociației Muzeului Ardelean, președinte al Cercului Blanka și al Asociației pentru Protecția Animalelor din Cluj.[4][5][6] A scris manuale și cărți pedagogice, a redactat revista pedagogică Nemzeti Nőnevelés. A participat la redactarea publicațiilor Societății Carpatine Ardelene.[7] În 1891 a demisionat din funcțiile sale pentru a avea grijă de mama sa bolnavă, dar în schimb i s-a oferit un concediu de un an și a continuat să predea după moartea mamei sale până la pensionarea sa în 1912. A participat la comunicatul de presă al documentelor de limbă străină ale Asociației Carpatice Transilvane.
Mormântul ei din Cimitirul Hajongard a fost desființat, iar cenușa sa a fost îngropată sub placa memorială pusă de Fundația Házsongárd.[8] Între anii 1941 și 1964 strada de lângă Teatrul Maghiar de Stat din Cluj (către Parcul Central) i-a purtat numele; acum poartă numele strada Arany János.[9]
Elméleti és gyakorlati okadatolt eredeti magyar számtan, a méter-rendszer alapos ismertetésével. Algymnasiumok, képezdék, ipariskolák és magánhasználatra. Budapesta: Légrády. 1875.
Lengyel- és Oroszország : Kosciusco legendája. Budapesta: Franklin. 1878.
A munka történetének rövid vázlata. Budapesta: Légrády. 1880.
Nőtan vagy az asszonyi hivatás tudománya. Intézetek, képezdék, felső nép- és polgáriskolák meg magánhasználat számára. Cluj: Stein J., 1880
Neveléstan. Cluj. 1881.
Háztartástan. Cluj. 1883.
Hol a boldogság? Vigaszszó szenvedők s szerencsétlenek számára. Budapesta. 1884.
Zene-elmélet és ének-iskola. Chevet-tanmód szerint. Budapesta. 1885.
