Alfredo Stéfano Di Stéfano Laulhé[2] (n. 4 iulie1926 – d. 7 iulie2014) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal argentiniano-spaniol, considerat unul dintre cei mai mari jucători din istoria fotbalului.[3][4][5][6] El este de obicei asociat cu echipa Real Madrid, și Ferenc Puskás, și a jucat un rol crucial în cucerirea de către acest club a Cupei Campionilor Europei de cinci ori în cinci sezoane consecutive începând cu 1956. Di Stéfano a jucat pentru echipele naționale ale Argentinei, Columbiei și Spaniei, dar nu a participat la nici un campionat mondial.[7][8]
Poreclit „Saeta rubia” („săgeata blondă”),[9][10][11][12] Di Stéfano a fost un atacant puternic, cu rezistență fizică, adaptabilitate tactică, și cel mai important o viziune bună asupra jocului care îl făcea conducătorul de joc al atacului echipei sale. Di Stéfano este al cincilea cel mai bun marcator din istoria Campionatului Spaniei, și al doilea cel mai bun marcator din istoria lui Real Madrid, cu 216 goluri în 282 meciuri de campionat între 1953 și 1964.
Alfredo Di Stéfano în 1947Di Stéfano (dreapta) și José Manuel Moreno la River Plate.Di Stéfano marcând un gol pentru Real Madrid, echipă cu care a câștigat 15 trofee oficialeDi Stéfano la Muzeul lui Real Madrid
Născut într-o familie de imigranți italieni din Capri[17], Di Stéfano și-a început cariera la clubul argentinian River Plate în 1943. A câștigat de șase ori campionatul în primii 12 ani ai carierei în Argentina și Columbia (a jucat pentru echipa Millonarios din Bogotá) înainte de a se transfera la Real Madrid în 1953. Rivalii lor, FC Barcelona, credeau că deja și-au asigurat serviciile sale, când guvernul spaniol a propus o soluție solomonică ce a fost respinsă de Barcelona, astfel jucătorul ajungând la Real Madrid.[18]
Cu 49 goluri în 58 meciuri, Di Stéfano a fost golgheter pe plan european pentru zeci de ani, fiind întrecut abia în 2005 de jucătorul madrilen Raúl. Culmea carierei sale a fost poate atinsă în timpul finalei câștigate cu scorul de 7-3 în fața celor de la Eintracht Frankfurt în Finala Cupei Europei din 1960 de pe Hampden Park, un meci considerat de către unii ca fiind cel mai frumos din Europa. A fost votat fotbalistul european al anului în 1957 și 1959.[19]
Di Stéfano a câștigat mai multe titluri și cupe naționale cu Real, dar nu a ajuns niciodată la un turneu de campionat mondial. S-a transferat la echipa RCD Espanyol în 1964 și a jucat până la retragerea sa din activitate la vârsta de 40 de ani.
Di Stéfano este în prezent al treilea marcator din toate timpurile în istoria primei divizii spaniole, cu 228 de goluri în 329 de meciuri, după Hugo Sánchez (234 de goluri) și Telmo Zarra (251). Di Stéfano este de asemenea golgheterul lui Real Madrid din toate timpurile în campionat, cu 216 goluri în 282 de meciuri între 1953 și 1964.
După retragere, a început să antreneze. A condus cluburile argentiniene Boca Juniors și River Plate la câștigarea campionatului, și a câștigat campionatul Spaniei cu Valencia CF, și apoi Cupa Cupelor în 1980. A antrenat pe Real Madrid între anii 1982 și 1984, iar din 5 noiembrie 2000 este președinte onorific al clubului.[20] Din 2009 este Ambasadorul sportiv al Argentinei.[21]
Di Stéfano a fost desemnat de Pelé ca unul dintre cei 125 cei mai mari fotbaliști în viață în martie 2004, și e considerat a fi între primii zece cei mai talentați atacanți din istoria fotbalului (în septembrie 2009 a afirmat că Di Stéfano a fost cel mai bun jucător „din toate timpurile”[22]), alături de Diego Maradona, George Best, Johan Cruijff și însuși Pelé.
În timpul carierei de jucător, a fost uneori considerat a fi mai bun decât Pelé.
Este al doilea fotbalist argentinian ca număr de trofee din istorie.[24]
Alfredo Di Stefano a declarat despre Maradona: „La tehnică individuală, îmi este mult superior pentru ceea ce poate face cu mingea; capacitatea mea de a acoperi întreg terenul și adaptabilitatea mea sunt calitățile pe care el încă nu le are, deși cu un antrenament potrivit, ar putea cu ușurință să mă întreacă.”[25]
Viața personală
Alfredo di Stefano s-a căsătorit în 1950 cu Sara Freites Varela, care a murit pe data de 14 mai2005, cu care a avut șase copii: Nanette, Silvana, Alfredo, Elena, Ignacio și Sofia, și mai mulți nepoți.[26] După cariera sa sportivă, Alfredo di Stefano a continuat să trăiască în Spania, și-a instalat în grădina sa o statuie sub forma unei mingi rotunde care este scrie Gracias vieja (Vă mulțumesc).[27]
De-a lungul carierei sale, Alfredo di Stefano a jucat în mai multe filme. Prima sa apariție a fost în „Con los mismos colores”, film argentinean din 1949[28]. În Spania, a apărut în mai multe filme documentare despre Real Madrid, printre care „Saeta Rubia” din 1956, în care a jucat propriul rol[29].
Pe 24 decembrie 2005, Di Stéfano a suferit un infarct.[30]
Decesul
Ca urmare a unui atac de cord în iulie 2014, Di Stéfano, în vârstă de 88 de ani a fost transferat la terapie intensivă la spitalul Gregorio Marañón din Madrid,[31] unde pe 7 iulie s-a stins din viață.[32][33]
.png)
