Acridina este un compus heterociclic cu azot cu formula C13H9N, care a fost izolat pentru prima dată de către Carl Gräbe și Heinrich Caro în anul 1817, din gudroanele rezultate în urma distilării uscate a cărbunilor.
Este un compus cristalin incolor, din punct de vedere acido-bazic este o bază slabă cu pKa de 5,6, similar cu a piridinei. Cristalizează sub formă de ace a căror temperatură de fierbere este de 110 °C. Este iritantă la nivelul pielii, iar soluțiile sale au o fluorescență albastră.
Proprietăți chimice
Oxidare
Prin reacția de oxidare se pune în evidență structura de tip chinolinic a acridinei
Acridina suferă reacție de oxidare cu permanganat de potasiu în mediu acid , oxidare în urma căreia rezultă acidul acridinic(dicarboxilic).
Hidrogenare
Prin reacție cu amalgam de sodiu are loc hidrogenarea nucleului central.
Compusul format în urma hidrogenării poartă denumirea de 9,10 dihidroacridină sau acridan
Utilizări
Acridina dar în special derivații săi joacă un rol important în sintezele chimice pentru producerea diferiților compuși
Fenil acridina ( 9 fenil acridina) derivatul de bază în sinteza crisanilinei (3,6-diamino-9-fenilacridina) un intermediar important în obținerea rosanilinei un colorant important în microbiologie și nu numai.
Acrihin
Acrihinul este un derivat mult mai eficient decât chinina în tratamentul malariei
