PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Ștefan Baciu

Născut	29 octombrie 1918^[1]^[2]^[3] Brașov, Austro-Ungaria
Decedat	6 ianuarie 1993 (74 de ani)^[1]^[3] Hawaii, SUA^[4]
Înmormântat	Makiki Cemetery[*]^[3]
Cetățenie	România Brazilia (–)
Ocupație	lingvist poet diplomat istoric literar[] traducător critic literar[] jurnalist biograf[] romancier[] scriitor eseist critic de artă cadru didactic universitar[*]
Limbi vorbite	limba spaniolă limba germană limba portugheză limba română
Activitate
Partid politic	Partidul Social Democrat Român
Studii	Universitatea din București
Limbi	limba portugheză
Patronaj	Seattle University[] Universitatea din Hawaii[]
Semnătură

Modifică date / text

Ștefan Baciu (n. 29 octombrie 1918, Brașov, Austro-Ungaria – d. 6 ianuarie 1993, Hawaii, SUA) a fost un critic de artă, diplomat, eseist, memorialist, poet, profesor universitar, traducător și ziarist român din diasporă, de orientare suprarealistă stabilit în Brazilia și apoi în Statele Unite ale Americii.

Biografie

A fost fiul lui Ioan Baciu, profesor și al Elisabetei Baciu, casnică. Cursurile liceale le urmează la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, avându-i ca profesori pe Emil Cioran (logică și filosofie), Octav Șuluțiu (limba franceză), Ioan Baciu - tatăl poetului (limba germană). Apoi a fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu.

Debutează în anul 1933 în revista "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revista Klingsor, în același an.

Pentru volumul său de debut "Poemele poetului tânar" primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale".^[5]

Activitatea literară

Din România

Între anii 1937-1941 urmează cursurile Facultății de Drept a Universității din București, luându-și licența în drept în anul 1941.

Deși era un simpatizant al stângii politice și al Partidului Social Democrat, acesta a lucrat în timpurile dictatoriale la mai multe ziare de extrema dreaptă, cum ar fi Sfarmă-Piatră. În 1946 se angajează la ziarul social-democrat Libertatea, cu care va colabora până la instaurarea regimului comunist.

În perioada 1938-1946 este redactor la reviste din București, ca „Universul literar” - redactor al rubricii „Cântece noui”, unde debutează, printre alții pe Ștefan Augustin Doinaș, Ion Caraion și Ion C. Pena, „Gândirea”, „Rampa”, „Bis”, „Arta nouă” etc.

În aprilie 1945 se căsătorește cu Mira Simian. În octombrie 1946 pleacă, împreună cu soția sa, în Elveția, ca atașat de presă al Legației României de la Berna. Colaborează la reviste literare din Elveția.

Din America Latină

În anul 1949 pleacă în America Latină, la Rio de Janeiro - Brazilia, unde devine redactor la un important ziar, Tribuna da Imprensa. Despre această perioadă din viața sa, Ștefan Baciu scrie o carte intitulată Lavradio 98 (1982), care a constituit un adevărat best-seller.

Călătorește într-un mare număr de țări ale continentului sud-american, din America Centrală și zona Caraibelor: Argentina, Nicaragua, Peru, Guatemala, Venezuela, Costa-Rica, Santo Domingo, San Salvador, Honduras, Mexic, Cuba, Haiti etc.

Profund cunoscător al literaturii latino-americane, Ștefan Baciu este autorul a două importante antologii: Antologia poeziei latino-americane (2 volume, 1974) și Antologia poeziei surrealiste latino-americane (1981).

A adus cu el în America Latină ideile mișcării suprarealiste și a devenit animatorul cel mai important și un lider al neoavangardei, a participat la foarte multe congrese și conferințe pe aceasta temă.

În anul 1962 este invitat în SUA, ca profesor de literatură hispano-americană la Universitatea din Seattle, iar în anul 1964 este invitat și se stabilește în Hawaii, ca profesor de literatura hispano-americană la Universitatea din Honolulu-Hawaii.

Se stinge din viață la Honolulu, la 6/7 ianuarie 1993, în timp ce vorbea la telefon cu sora lui din București.

Este autorul a peste 100 volume de poezie, memorialistică, eseistică, traduceri și a peste 5000 de articole și studii, apărute în presa română, germană, franceză, latino-americană, nord-americană, elvețiană.

Opera

Poezie

Poemele poetului tânăr, 1935 – București (Premiul Fundațiilor Regale și al Societății Scriitorilor Români)
Poeme de dragoste, 1936 – Oradea
Micul dor, 1937 – Brașov
Drumeț în anotimpuri, 1939 – Iași
Cautătorul de comori, 1939 – București
Cetatea lui Bucur, 1940 – București^[6]
Lanterna magică (în colaborare cu Traian Lalescu), 1941 – București
Analiza cuvântului dor, 1951 – Sierras de Cordoba
Poemele poetului pribeag, 1963 – Mexico, Ukulele
Îngerul malagambist în insula Oahu, 1967 – Madrid
Poemele poetului singur, 1979 – Honolulu
Peste o mie de catrene..., 1980 – Honolulu și 1991 – București, 1994 – Brașov
Radiografia cuvantului dor - antologie poetica, 1998

Memorialistică

Franctiror cu termen redus, 1968 – Honolulu
Peste o mie de catrene - Sub Tâmpa...din Honolulu, 1973 – Honolulu
Mira, 1979 – Honolulu
Praful de pe tobă. Memorii 1918-1946, 1980 – Honolulu
Un brasovean in arhipelagul Sandwich-Hawaii - Bucuresti, 1994
Insemnarile unui om fara cancelarie - Bucuresti, 1996

Traduceri

25 de poeme din Georg Trakl, 1938; reedit. Ich bin der Sterne Presseattache / Sunt atasat de presa, 1997

Distincții și premii

A fost "Cetățean de onoare" al orașului Rio de Janeiro, "Consul de Bolivia" în Honolulu-Hawaii, "Profesor Emeritus" al Universității din Honolulu-Hawaii. În anul 1991 i s-a decernat Decorația de Onoare a Meritului Cultural cu grad de Comandor de către Ministerul Educației și Culturii din Bolivia.^[7] Din 1996 este declarat "Cetățean de onoare" post-mortem al Nadeșului.

Note

^ ^a ^b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 31 mai 2020
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b ^c Find a Grave, accesat în 14 noiembrie 2024
^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în 10 iunie 2020
^ Băileșteanu, Fănuș (1999). Personalități culturale românești din străinătate. România Press. p. 23.
^ Versuri metropolitane, 2 februarie 2007, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 31 martie 2013
^ Mihaela Albu. „Antilethe, nr. 3/2018” (PDF). pp. 9–12. Accesat în 30 ianuarie 2024.