S-a născut la Paris. Tatăl său a fost pictorul Jean-Baptiste François Bin (c.1791–1849), numit uneori „Bin tatăl”, care i-a dat primele lecții de artă. De la doisprezece până la cincisprezece ani, a studiat cu unchiul său, Nicolas Gosse(d).[9] Apoi a lucrat pentru scurt timp cu Léon Cogniet și a intrat la École des Beaux-Arts în 1842. Trei ani mai târziu, a avut prima sa expoziție la Salon(d).
Ca republican ferm, a luptat pe baricade în 1848 și 1851.[10] Mai târziu, a refuzat să picteze un portret al lui Napoleon al III-lea pentru primăria din Montmartre, în ciuda faptului că avea nevoie de bani pentru a-și întreține familia.[9]
Inițial a lucrat ca pictor decorativ, specializându-se în hoteluri din Paris și Reims (inclusiv în marea sală a Hôtel du Louvre, pe care a realizat-o împreună cu unchiul său), dar a lucrat și la Muzeul Național de Istorie Naturală, École Supérieure de Pharmacie, Crédit Mobilier(d), Biserica Saint-Sulpice și unele reședințe private, cum ar fi Salonul Ludovic al XV-lea al lui André Adolphe Eugène Disdéri(d).[9] La Expoziția Internațională (1867), a colaborat la decorarea Pavilionului egiptean, proiectat de Jacques Drevet(d),[11] pentru care a fost distins cu Ordinul Medjidie. În 1871, a primit trei comenzi din Rusia.[9] A fost un fervent admirator al operelor lui Michelangelo și Rafael și a vizitat Roma în 1866, însoțit de elevul său vedetă și colaborator din când în când, Joseph Blanc(d),[10] ceea ce i-a întărit interesul pentru scenele istorice și anecdotice și predilecția pentru nudurile mitologice.
În timpul asediului Parisului din 1870, a fost numit în Consiliul de Armament și Aprovizionare, dar a refuzat să ia parte la Comună și s-a retras la Argentan.[9] A rămas anticlerical și apropiat de extrema stângă radicală.
În 1883, a devenit primar al arondismentului al XVIII-lea. Șase ani mai târziu, a fost eliberat din funcție de Ernest Constans(d), ministrul de Interne, sub acuzația de „boulangism”, [13] poate datorită portretului pe care l-a realizat al generalului Boulanger, care fusese expus la Salon în 1888. Bin însuși credea că totul se datorează manipulării politice a socialistului Jules Joffrin(d), care candida împotriva lui Boulanger la alegerile legislative.[14]
