Fiu al unui funcționar de la căile ferate germane, Wilhelm Emrich s-a născut în 29 noiembrie 1909, la Niederjeutz, o comună din Lorena, anexată de Germania în 1871. A studiat la Universitatea din Frankfurt pe Main, absolvindu-și studiile în 1933.[3]
Sub regimul nazist, Wilhelm Emrich a aderat la NSDAP. Între 1942 și 1944, Wilhelm Emrich a lucrat pentru Ministerul Propagandei pe post de lector-redactor la Bibliotecă în germană.[4] El a redactat, de altfel, în acea perioadă, un articol antisemit.[5]
După cel de-al Doilea Război Mondial, Emrich s-a orientat către domeniul învățământului. A predat cursuri de literatură germană mai întâi, din 1949 până în 1953, la Universitatea din Göttingen, apoi la Universitatea din Köln. În 1956, el a devenit membru al Academiei de Științe și Litere din Mainz. Din 1960 și până când s-a pensionat, Emrich a predat la Universitatea Liberă din Berlin.[6] Apoi, el a predat timp de opt ani ca profesor emerit.
Wilhelm Emrich a murit la Berlin, pe 7 august 1998, lăsând mai multe lucrări de referință cu privire la literatura germană.
Activitatea sa
Emrich a fost unul dintre specialiștii în literatura germană, unul dintre cei mai influenți din Republica Federală Germania. Printre studenții săi s-au aflat Helmut Arntzen, Klaus Wagenbach, Jean Firges sau Karl Pestalozzi. Emrich a efectuat cercetări literare cu privire la Goethe, dar și la Franz Kafka. Monografia sa despre Kafka, în special, tradusă în limbile engleză și japoneză, a fost reeditată de mai multe ori. Emrich a mai realizat cercetări referitoare la Carl Sternheim, Arno Holz sau chiar Ricarda Huch. Pentru activitatea sa, el a primit, în 1993, Medalia Goethe de Aur, medalia de aur a Societății Goethe din Weimar.
Paulus im Drama. Als: Stoffe und Motivgeschichte der deutschen Literatur. Band 13. Verlag Walter de Gruyter. Berlin 1934.
Die Symbolik von Faust II. Sinn und Vorformen. Verlag Junker & Dünnhaupt. Berlin 1943.
Franz Kafka. Athenäum-Verlag. Bonn 1958.
Protest und Verheißung. Studien zur klassischen und modernen Dichtung. Athenäum-Verlag. Bonn 1960.
Geist und Widergeist. Wahrheit und Lüge der Literatur. Studien. Athenäum-Verlag. Frankfurt Main 1965.
Polemik. Streitschriften, Pressefehden und kritische Essays um Prinzipien, Methoden und Maßstäbe der Literaturkritik. Athenäum-Verlag. Frankfurt Main 1968.
Poetische Wirklichkeit. Studien zur Klassik und Moderne. Akademische Verlags-Gesellschaft Athenaion. Wiesbaden 1979.
Deutsche Literatur der Barockzeit. Athenäum-Verlag. Königstein 1981.
^Lorenz Jäger: Wilhelm Emrich (1909–1998). In: Christoph König, Hans-Harald Müller und Werner Röcke (dir.): Wissenschaftsgeschichte der Germanistik in Porträts, Berlin, 2000, (pp.250–251).
^Ernst Klee: Das Kulturlexikon zum Dritten Reich. Wer war was vor und nach 1945, Frankfurt am Main, 2007 (p. 135).
^Der Einbruch des Judentums in das wissenschaftliche und fachliche Denken, in: Das deutsche Fachschrifttum, Heft 4–6, 1943.
Lorenz Jäger: Wilhelm Emrich (1909–1998). In: Christoph König, Hans-Harald Müller und Werner Röcke (dir.): Wissenschaftsgeschichte der Germanistik in Porträts. De Gruyter, Berlin, 2000 (pp. 250–258).
Norbert Miller: Nachruf auf Wilhelm Emrich. In: Jahrbuch der Akademie der Wissenschaften und der Literatur 1998, 49. Jahrgang (pp. 105–109).
Peter Sprengel: Wilhelm Emrich. In: Internationales Germanistenlexikon 1800–1950. Herausgegeben von Christoph König, Bd. 1. Berlin 2003 (pp.433–435).
Peter Sprengel: Metaphysische Moderne. Wilhelm Emrichs Kafka-Bild und seine Voraussetzungen. In: Julia Bertschik, Elisabeth Emter und Johannes Graf (dir.): Produktivität des Gegensätzlichen. Studien zur Literatur des 19. und 20. Jahrhunderts. Festschrift für Horst Denkler zum 65. Geburtstag. Niemeyer, Tübingen, 2000 (pp. 275–288).