Wittke s-a înrolat la 14 martie 1907 ca Fähnrich în Regimentul 164 Infanterie Hannover și a luptat cu acesta în Primul Război Mondial. În 1920 s-a retras din serviciul militar activ și s-a angajat în poliție.
În 1935 Wittke a fost înrolat în Wehrmacht și a îndeplinit funcția de comandant al Regimentului 46 Infanterie până în septembrie 1939. La sfârșitul anului 1939 a devenit comandant al Diviziei 170 Infanterie, pe care a condus-o până în februarie 1942. După ce a îndeplinit inițial rolul de forță de ocupație în Danemarca și Franța, Divizia 170 Infanterie a fost transferată apoi în România, unde a contribuit la instruirea unităților militare române. Divizia s-a aflat permanent pe Frontul de Est, luptând în Basarabia și în Crimeea și participând la ocuparea Sevastopolului. Generalul-maior Wittke a fost decorat pe 19 septembrie 1941 cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru destoinicia, devotamentul și bravura personală de care au dat dovadă în luptele contra bolșevicilor în colaborare cu trupele române”.[2]
Ulterior a fost general în Grupul de Armate Sud și apoi în Grupul de Armate B până în 1943. La 31 octombrie 1943 generalul-locotenent Wittke a fost demobilizat din Wehrmacht.
^Günter Wegner: Stellenbesetzung der deutschen Heere 1815–1939. Band 2: Die Stellenbesetzung der aktiven Infanterie-Regimenter sowie Jäger- und MG-Bataillone, Wehrbezirkskommandos und Ausbildungsleiter von der Stiftung bzw. Aufstellung bis 1939. Biblio-Verlag, Osnabrück 1992, ISBN 3-7648-1782-8, p. 508.
^ abDecretul Regal nr. 2.628 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorațiuni de războiu și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 228 din 26 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.716.
Bibliografie
Wolf Keilig: Das deutsche Heer 1939–1945. Gliederung, Einsatz, Stellenbesetzung. Band 3, Podzun-Verlag, Bad Nauheim 1956, p. 368.
