Viorica Ionică |
---|
Informații generale |
---|
Nume complet |
Viorica Doina Reta Ionică |
---|
Data nașterii |
20 iunie 1955 |
---|
Locul nașterii |
Piatra Neamț, România |
---|
Data decesului |
15 august 2020 (65 ani) |
---|
Locul decesului |
Dochia, Piatra Neamț |
---|
Naționalitate |
Română |
---|
Înălțime |
1,78 m |
---|
Greutate |
69 kg |
---|
Post |
Portar |
---|
Informații despre echipă |
---|
Echipa actuală |
Retrasă din activitate |
---|
Cluburi de juniori |
---|
Ani |
Club |
---|
|
ȘSE Piatra-Neamț |
---|
|
ȘSE Constanța |
---|
Cluburi de seniori* |
---|
Ani |
Club |
---|
|
IEFS București |
---|
Echipa națională |
---|
Ani |
Țară |
Ap |
(G) |
---|
1973–1983 |
România |
237 |
(1) |
---|
Titluri |
---|
Căpitan (România) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern # Selecții și goluri la națională până la data de 16 decembrie 2014 |
Modifică date / text |
Viorica Doina Reta Ionică (n. 20 iunie 1955, Piatra Neamț – d. 15 august 2020[1], Dochia) a fost o handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de portar.
Biografie
Viorica Ionică a început să joace handbal la Școala Sportivă de Elevi Piatra Neamț, sub îndrumarea fostului mare antrenor emerit Ovidiu Țoc.[2]
Viorica Ionică a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS.[3]
În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.[3] Clasamentul portarilor a fost următorul: Lidia Stan (37 voturi), Elisabeta Ionescu (30 voturi), Viorica Ionică (20 de voturi), Clara Bartok (10 voturi), Doina Copotz (8 voturi).[3] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.[3]
Astfel, în final, Viorica Ionică a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.[4] Ea a jucat în toate cele cinci meciuri.[5]
Viorica Ionică a mai făcut parte din selecționata României care s-a clasat pe locul șapte la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1978, desfășurat în Cehoslovacia, și din cea care s-a clasat a opta la Campionatul Mondial din 1982, care s-a ținut în Ungaria.[3]
Viorica Ionică fost chemată pentru prima dată în 1973 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 237 de partide.[6] Este portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională din istoria handbalului feminin, fiind urmată de Luminița Dinu-Huțupan, cu 201 selecții,[6]descoperita si formata tot de marele antrenor emerit Ovidiu Toc.
Viorica Ionică a fost timp de mai mulți ani căpitanul echipei naționale a României.[7]
Palmares
- Portarul cu cele mai multe selecții la echipa națională: 237
Distincții
În 1976, Viorica Ionică a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”[8] și i s-a conferit titlul de „Maestru al Sportului”[9][10].
În octombrie 2010, cu ocazia competiției „Trofeul Carpați”, Federația Română de Handbal a programat o ceremonie dedicată fostelor componente ale echipei naționale care au atins minimum o sută de selecții. Cu această ocazie, Vioricăi Ionică i s-au înmânat o plachetă și o diplomă de excelență care îi conferă titlul de membru de onoare al FRH.[11]
Referințe
Echipele României |
---|
|