Gibson a suferit de grave probleme de sănătate de-a lungul vieții. A avut o criză de nervi în 1922; a fost declarată nebună și internată într-o instituție de psihiatrie timp de doi ani.[10] Ea a încercat să se sinucidă la Roma la începutul anului 1925.[8]
Împușcarea lui Mussolini
Gibson fotografiată după arestarea ei în 1926Mussolini cu nasul bandajat după împușcarea de către Gibson
La , Gibson l-a împușcat pe Mussolini, liderul Partidului Național Fascist din Italia, în timp ce se plimba prin mulțimea din Piazza del Campidoglio(d) din Roma, după ce părăsise o adunare a Congresului Internațional al Chirurgilor, în fața căruia ținuse un discurs despre minunile medicinei moderne.[8][11] Gibson se înarmase cu o piatră pentru a sparge geamul mașinii lui Mussolini, dacă avea să fie necesar, și cu un revolver Modèle 1892 ascuns într-un șal negru.[12] Ea a tras un singur foc de armă, dar Mussolini și-a mișcat capul chiar în acel moment și glonțul l-a rănit la nas; a încercat din nou, dar arma nu s-a mai declanșat.[8] Fiul lui Mussolini dă în memoriile sale o relatare alternativă, povestind că Gibson ar fi tras de două ori, că o dată a ratat și o dată a zgâriat nasul lui Mussolini.[13] Gibson a fost aproape linșată pe loc de mulțimea furioasă, dar poliția a intervenit și a luat-o pentru interogatoriu. Mussolini a fost rănit doar ușor, și a spus că rana lui este „un simplu fleac”, iar după ce i-a fost bandajat nasul și-a continuat parada pe Dealul Capitoliului.[8]
S-a crezut că Gibson era nebună în momentul atacului și că ideea de a-l asasina pe Mussolini era doar a ei și că a lucrat singură. Ea le-a spus interogatorilor că l-a împușcat pe Mussolini „pentru gloria lui Dumnezeu”, care trimisese cu bunăvoință un înger să-i țină brațul neclintit.[10] Deoarece nu deținea cetățenia Statului Liber Irlandez din cauza opiniilor ei unioniste, a fost deportată în Regatul Unit după ce a fost eliberată fără a fi judecată, la cererea lui Mussolini, faptă pentru care a primit mulțumirile guvernului britanic.[14][13] Tentativa de asasinat a declanșat un val de sprijin popular pentru Mussolini, care a dus la adoptarea unei legislații pro-fasciste care a ajutat la consolidarea controlului său asupra Italiei.[10] Gibson și-a petrecut restul vieții într-un spital de psihiatrie, St Andrew's Hospital(d) din Northampton, în ciuda cererilor repetate pentru eliberarea ei.[15][16] A murit la și a fost înmormântată în cimitirul Kingsthorpe(d) din Northampton.[5][17]
Memoria
Piatra ei funerară din cimitirul Kingsthorpe
The Irishwoman Who Shot Mussolini, un documentar radio din 2014, a fost realizat de Siobhán Lynam pentru RTÉ Radio 1(d).[18] Un documentar dramatic, Violet Gibson, The Irish Woman Who Shot Mussolini (2020) cu Olwen Fouéré(d), a fost comandat de TG4(d) și produs de Barrie Dowdall și Siobhán Lynam.[19] Povestea lui Gibson este subiectul piesei Violet Gibson: The Woman Who Shot Mussolini de Alice Barry(d).[20]
Cântăreața Lisa O'Neill(d) a lansat pe albumul Heard a Long Gone Song cântecul „Violet Gibson” care relatează povestea ei.[21] Nuvela lui Evelyn Conlon(d) „Dear You” oferă o relatare epistolară a evenimentelor din punctul de vedere al lui Gibson. Povestea a apărut pentru prima dată în italiană și în engleză în Tratti Review (Numero Novantatre, Italia, mai 2013) și, ulterior, în Accenti: The Magazine with an Italian Accent (Canada).[22] Povestea apare și în colecția lui Conlon Moving About the Place (Blackstaff, 2021). În martie 2021, Consiliul Local din Dublin a aprobat plasarea unei plăci memoriale pe casa copilăriei ei din Merrion Square(d) pentru a o comemora pe Gibson ca „o antifascistă hotărâtă”.[9][16] Aceasta a fost dezvelită în octombrie 2022.[23]
Ferri, Enrico; Cassola, Mary Flint (). „A Character Study and Life History of Violet Gibson Who Attempted the Life of Benito Mussolini on 7 April 1926”. Journal of the American Institute of Criminal Law and Criminology. 19 (2): 211–219. doi:10.2307/1134640. JSTOR1134640.
.svg){kind=small}
