După moartea Episcopului de Bacău Iosif Bonaventura Berardi, condițiile epocii nu au mai permis niciunui episcop să poarte titlul de episcopi de Bacău. Neobținându-se din partea Imperiului Otoman firmanul de rezidență al episcopului latin în Principatul Moldovei s-a trecut la înființarea Vicariatului Apostolic al Moldovei, organizare bisericească care a funcționat până în anul 1884, când a fost înființată Episcopia de Iași ce a pus capăt vacanței episcopale din Moldova.[1]
Titulari
În această perioadă s-au succedat un număr de 12 vizitatori apostolici.[1]
Ioan-Filip Paroni (1818-1825);
Bonaventura Zabberoni (1825-1826).
Misiunea condusă de prefecți apostolici (1826–1838)
Iosif Gualtieri (1826-1827);
Inocentius Pamfilli (1827-1829);
Carol Magni (1832-1835).
Fidelis Dehm, administrator apostolic între 1878-1880.
