Prin tratate cu națiuni străine și popoare indigene, compromisuri politice, inovație tehnologică, cucerire militară, stabilirea legilor și ordinii, precum și a marilor migrații ale străinilor, Statele Unite s-au extins de la coastă la coastă (Oceanul Atlantic-la-Oceanul Pacific) îndeplinindu-și credința în „destinul manifestat”. În asigurarea și gestionarea Vestului, guvernul federal american și-a extins foarte mult competențele, în calitate de națiune, crescând de la o socializare agrară la o națiune industrializată. De la prima promovare de stabilire și exploatare a ținutului, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, guvernul federal a devenit un reprezentat sindical al spațiilor deschise rămase. Astfel, vechiul Vest al Americii a trecut în istorie, miturile vestului fiind ținute ferm în imaginația americanului și a străinilor deopotrivă.
Termenul a fost popularizat în literatura de specialitate și în genurile de film occidentale. Imaginea creată asupra acestei regiuni este o luptă continuă între indieni, cowboy, vânători cu capcane și coloniști. Această imagine este semnificativ diferită de realitate, dar există, însă, câteva asemănări. Una dintre problemele Vestului Sălbatic a fost dusă de administrația Statelor Unite ale Americii care încerca să determine respectarea regulilor în acea regiune.
Într-un sens de o mai mare complexitate, termenul „vestul sălbatic” înseamnă o situație de non-conformitate, încălcarea legilor, violență și încălcarea regulilor de către bande criminale sau persoane obișnuite.