PROFILPELAJAR.COM

Date personale
Veselin Šljivančanin

Născut	13 iunie 1953(1953-06-13) Palež, Muntenegru
Număr de copii	2
Copii	Mlađen Šljivančanin[*]
Cetățenie	Republica Socialistă Federativă Iugoslavia Republica Federală Iugoslavia Serbia și Muntenegru Serbia
Ocupație	ofițer militar
Locul desfășurării activității	Iugoslavia^[2]
Limbi vorbite	limba sârbă^[3]
Comandantul Brigăzii 1 Motorizate de Gardă și al Unității Operaționale Sud^[1]
Studii	Academia Militară a Iugoslaviei
Activitate
Ramura	Armata Populară Iugoslavă Vojska Jugoslavije[*]
Gradul	Locotenent-colonel JNA Colonel VJ
Bătălii / Războaie	Asediul Vukovarului
Decorații și distincții
Decorații	Ordinul „Pentru curaj”[] Orden na JNA[][[Orden na JNA \|]] Order for military merits with silver swords[*]
Modifică date / text

Veselin Šljivančanin (în sârbă Веселин Шљиванчанин) (n. 13 iunie 1953) este un fost ofițer muntenegrean în Armata Populară Iugoslavă (JNA) care a participat la Asediul Vukovarului. Ulterior, el a fost acuzat de crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, fiind condamnat la închisoare pentru rolul său în Masacrul de la Vukovar. Sentința sa a fost schimbată de două ori, prima dată de la 5 la 17 ani, iar a doua dată de la 17 la 10 ani.^[4]^[5]

Biografie

Šljivančanin s-a născut în Palež, lângă Žabljak, Republica Populară Muntenegru, pe atunci în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, într-o familie din clanul muntenegrean Drobnjaci.

Ca maior în Armata Populară Iugoslavă, Šljivančanin a luat parte la bătălia Vukovarului, care s-a desfășurat de la sfârșitul lui august și până pe 18 noiembrie 1991.

După căderea Vukovarului, el a fost promovat la gradul de locotenent-colonel și numit la comanda unei brigăzi a JNA staționată la Podgorica (pe atunci Titograd), capitala Muntenegrului.

Šljivančanin a fost promovat colonel la începutul lui 1996, în noua armată națională a Republicii Federale Iugoslavia formată după desființarea JNA, și transferat la Academia Militară de la Belgrad, unde a ocupat funcția de lector, predând tactici militare. S-a retras din serviciul militar activ în octombrie 2001.

Procesul

Šljivančanin a fost inculpat în 1995, împreună cu Mile Mrkšić, Miroslav Radić și Slavko Dokmanović, de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.^[6] Actul de acuzare îl învinuia de „responsibilitate pentru asasinatele în masă de la Ovčara, lângă Vukovar, a aproximativ 260 de prizonieri de altă origine decât cea sârbă”,^[6] pe următoarele motive:

s-a aflat în mod nemijlocit la comanda forțelor sârbe care au preluat controlul spitalului din Vukovar, pe 18 noiembrie 1991, iar în următoarele zile a evacuat de acolo oameni către fermele de la Ovčara;
a condus personal selectarea și ridicarea din spital a circa 400 de non-sârbi pe care Armata Populară Iugoslavă îi suspecta a fi paramilitari croați;
a ordonat soldaților JNA aflați sub comanda sa să predea custodia prizonierilor către ale forțe sârbești, care i-au executat.

Šljivančanin a fost arestat la Belgrad de autoritățile sârbe pe 13 iunie 2003,^[7]^[8] ca parte a unei noi politici a Serbiei și Muntenegrului de a se conforma hotărârilor ONU și TPI. Înainte ca legile privind crimele de război să fie adoptate, presa iugoslavă relata că Veselin Šljivančanin purta întotdeauna o grenadă de mână în buzunar.^[8] El a fost citat spunând: „mă arunc în aer dacă se vor apropia de mine”.^[8]

La aflarea veștii că va fi arestat, mai multe sute de suporteri ai colonelului Šljivančanin s-au strâns în fața locuinței acestuia și au atacat cu proiectile impovizate și sticle incendiare vehiculele poliției sosite să îl ridice.^[7] Polițiștii au înconjurat zona și, după 10 ore foarte tensionate, cu puțin timp înaintea miezului nopții, au doborât ușa apartamentului și au reținut suspectul în custodie.^[7]^[8] Soția sa a declarat că Šljivančanin s-a predat de bunăvoie.^[7] El a fost transferat TPI pe data de 1 iulie 2003, iar procesul împotriva lui a început în octombrie 2005.

Prin verdictul pronunțat pe 27 septembrie 2007, Curtea de la Haga l-a găsit vinovat pe Šljivančanin de „complicitate la torturarea prizonierilor” și l-a condamnat la 5 ani de închisoare.^[9] Totuși, el a fost achitat pentru acuzația de crime împotriva umanității, deoarece Curtea a considerat că Forțele de Apărare a Teritoriului și paramilitarii sârbi locali au comis asasinatele.^[9] Cu toate acestea, Šljivančanin, ca ofițer JNA, nu a împiedicat molestarea prizonierilor de către forțele sârbe locale.^[9]

Sentința a stârnit revolta publicului și presei din Croația, liderii politici croați protestând cu vehemență împotriva verdictului.^[10]^[11] BBC World Service a intervievat unul din administratorii spitalului din Vukovar, care a comparat procesul de la Haga cu unul ținut într-o curte civilă din Croația, unde „oamenii care fură mașini pot primi 20 de ani de închisoare”.^[11]

Pe 5 mai 2009, Curtea de la Haga a făcut cunoscut că va mări pedeapsa lui Šljivančanin la 17 ani de închisoare pentru complicitate la uciderea prizonierilor de război după căderea Vukovarului, reafirmându-se și vina sa pentru complicitate la tortură.^[12] Declarația oficială stipula că decizia Curții de Apel a fost că Tribunalul a greșit achitându-l pe Šljivančanin de acuzațiile de complicitate la crimele din Vukovar. Judecătorul Theodor Meron a declarat că „domnul Šljivančanin avea datoria să-i protejeze pe prizonierii de război deținuți la Ovčara, iar responsabilitățile sale includeau obligația de a nu permite transferul de custodie a prizonierilor de război către nimeni fără să se asigure mai întâi că nu li se va face niciun rău. Ordinul primit de la domnul Mrkšić de a retrage trupele JNA nu-l eliberează de îndatoririle sale de ofițer al JNA.”

Sentința i-a fost redusă la 10 ani de închisoare în decembrie 2010, pe baza mărturiei lui Miodrag Panić, un ofițer JNA care a declarat că Šljivančanin nu fusese informat de Mrkšić că soldații Armatei Populare Iugoslave vor fi retrași din Ovčara.^[13]