PROFILPELAJAR.COM

Valeriy Lobanovskyi

Informații generale
Nume complet	Valeri Vasiliovici Lobanovski
Data nașterii	6 ianuarie 1939(1939-01-06)
Locul nașterii	Kiev, RSS Ucraineană, URSS
Data decesului	13 mai 2002 (63 de ani)
Locul decesului	Zaporijjea, Ucraina
Înălțime	187 cm
Greutate	80 kg
Post	Atacant
Cluburi de juniori
Ani	Club
	Dinamo Kiev
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1957–1964	Dinamo Kiev	144	(42)
1965–1966	Cernomoreț	59	(15)
1967–1968	Șahtior Donețsk	50	(14)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1960–1961	Uniunea Sovietică	2	(0)
Echipe antrenate
1969–1973	Dnipro
1973–1982	Dinamo Kiev
1975–1976	Uniunea Sovietică
1982–1983	Uniunea Sovietică
1984–1990	Dinamo Kiev
1986–1990	Uniunea Sovietică
1990–1993	Emiratele Arabe Unite
1994–1996	Kuweit
1997–2002	Dinamo Kiev
2000–2001	Ucraina
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Valeri Lobanovski (în ucraineană Вале́рій Васи́льович Лобано́вський, în rusă Вале́рий Васи́льевич Лобано́вский; n. 6 ianuarie 1939, Kiev - d. 13 mai 2002, Zaporijjea) a fost un jucător și antrenor de fotbal ucrainean.

Cariera de jucător

Lobanovski a început să joace fotbal la Dinamo Kiev, club la care a debutat în Liga Superioară a URSS în anul 1957. A evoluat pentru formația kieveană 7 ani, timp în care a strâns 144 de prezențe în tricoul alb-albastru și a marcat 42 de goluri. Atacant de meserie, Lobanovski a fost aproape să prindă lotul URSS la Campionatul European de Fotbal 1960, când Uniunea Sovietică a cucerit titlul, însă în locul său a fost preferat gruzinul Zaur Kaloyev, pe motiv că ar fi mai experimentat (Kaloyev avea 29 de ani, iar Lobanovski doar 21).

Totuși, Lobanovski a prins de două ori echipa națională a URSS și a fost, de asemenea, prezent la două ediții ale Jocurilor Olimpice. A devenit în scurt timp celebru pentru abilitatea sa de a plasa balonul perfect din lovituri libere: datorită acestui fapt, reușea multe goluri din lovituri libere, dar și din cornere (Lev Iașin, portarul de legendă al URSS, singurul portar care a primit un gol din corner la Campionatul Mondial, a declarat, după golul primit de la columbianul Marcos Coll în 1962, că acest gol îi aduce aminte de execuțiile “tânărului Valeri, acel băiat de la Dinamo Kiev care trimite mingea direct pe poartă când bate un corner”). În anul 1965, Lobanovski părăsea Dinamo Kiev, ajungând la Cernomoreț Odessa. A evoluat timp de doi ani pentru formația „Marinarilor”, timp în care a marcat 15 goluri în cele 59 de meciuri disputate pentru această echipă^[1]. S-a despărțit de Cernomoreț în ianuarie 1967, ajungând la Șahtior Donețk. Pentru „Mineri” a mai evoluat încă doi ani, bifând 50 de prezențe în tricoul negru-oranj și marcând 14 goluri.

S-a retras din activitatea de jucător la doar 29 de ani, cariera de antrenor începând-o la 30 de ani.

Cariera de antrenor

Primul club antrenat de Valeri Lobanovski a fost Dnipro Dnipropetrovsk. A antrenat la formația din orașul de pe Nipru între 1969 și 1973, însă nu a realizat performanțe notabile ca antrenor al acestei formații.

În noiembrie 1973, a fost numit antrenor principal al formației Dinamo Kiev, formație la care avea să rămână timp de 15 ani, cu o singură întrerupere, între 1983 și 1984, când a antrenat naționala URSS. În acest răstimp, Dinamo Kiev avea să câștige de opt ori Campionatul Uniunii Sovietice, de șase ori Cupa, de două ori Cupa Cupelor și o dată Supercupa Europei. În perioada în care a antrenat Dinamo Kiev, Lobanovski a antrenat, în paralel, Naționala de fotbal a Uniunii Sovietice, în trei etape: 1975-1976, 1982-1983 și 1986-1990. În aceste perioade, a reușit performanțe notabile și cu naționala: la Jocurile Olimpice de la Montreal, din 1976, echipa de fotbal a Uniunii Sovietice, antrenată de Lobanovski, a reușit să se claseze pe locul trei, dobândind o medalie de bronz. La Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1986, Lobanovski a condus de asemenea naționala URSS care a fost aproape de a se califica în sferturile de finală ale competiției.

După ce ocupase prima poziție în grupă, în urma unei victorii de răsunet în fața Ungariei, scor 6-0, și a altei victorii împotriva Canadei, URSS a întâlnit în optimi formația Belgiei. URSS a deschis scorul prin Belanov, belgienii au egalat prin Scifo (cel care în urmă cu câteva luni fusese eliminat în semifinalele Cupei Campionilor de către Steaua), același Belanov a readus URSS în avantaj, însă Jan Ceulemans a egalat din nou, trimițând meciul în prelungiri. În minutul 102, Stephane Demol a înscris golul care aducea Belgia în avantaj, iar peste opt minute Nico Claesen înscria pentru 4-2. URSS a dat însă o nouă lovitură peste doar un minut, prin același Belanov, cel care reușea hattrick-ul. Până la final, sovieticii au mai avut câteva ocazii de a trimite meciul la penalty-uri, însă scorul avea să rămână 4-3 pentru Belgia, cea care avea să ajungă până în semifinale.

În 1988, la Campionatul European, sub bagheta lui Lobanovski, URSS a ajuns în finală, însă a pierdut-o în fața Olandei. Trebuie să adaug că loturile URSS pentru cele două competiții au fost alcătuite, în majoritate, din fotbaliștii lui Dinamo Kiev.

În 1990, la Campionatul Mondial din Italia, Lobanovski nu a avut multe opțiuni de jucători de la Dinamo Kiev, deoarece majoritatea fotbaliștilor de valoare plecaseră în Occident, datorită fenomenului „Perestroika” (Restructurare) instaurat de Mihail Gorbaciov. Pentru că nu a obținut o performanță notabilă la acest Mondial, Lobanovski a preferat să renunțe la postul de antrenor al naționalei URSS și al formației Dinamo Kiev, plecând în Orientul Mijlociu, pentru a antrena Naționala de Fotbal a Emiratelor Arabe Unite.

După patru ani în care nu a reușit nimic notabil, fostul antrenor al celor de la Dinamo Kiev a fost demis de la cârma naționalei. A preluat imediat naționala Kuweit-ului, dar, după încă doi ani, avea să fie dat afară și de la această națională. În luna ianuarie a anului 1997, Lobanovski se întorcea la prima sa dragoste: Dinamo Kiev. Clubul se afla într-o situație extrem de dificilă, fiind suspendat din Cupele Europene după ce Ihor Surkis, conducătorul clubului, fusese acuzat că ar fi încercat să îl cumpere pe arbitrul Antonio Lopez Nieto.

Până la urmă, clubul a fost iertat de suspendare, care s-a restrâns doar la acel sezon, iar Surkis a fost și el iertat de comisiile UEFA. Astfel începea a treia „Epocă de Aur” pentru Dinamo Kiev. Cele cinci titluri consecutive de Campioană ale Ucrainei au fost însă eclipsate de participarea senzațională a formației kievene în UEFA Champions League, în sezonul 1998-1999, an în care Dinamo Kiev, cu Shevchenko, Rebrov sau Kaladze, reușea să ajungă în semifinalele competiției, unde era eliminată de Bayern München. În finala din acel sezon, Bayern avea să piardă dramatic cu Manchester United.

Lobanovski a antrenat și naționala Ucrainei de fotbal, însă a fost demis după ce a ratat un play-off disputat împotriva Germaniei pentru calificarea la Mondialul Asiatic din 2002.

În același an, Valeri Lobanovski suferea un atac de cord, pe data de 7 mai, la puțin timp după o victorie în campionat împotriva celor de la Metalurg Zaporijjea. În urma acestui atac de cord, a suferit complicații la nivelul creierului, decedând în timpul operației pe creier care putea să îi salveze viața, operație care a avut loc pe 13 mai 2002. În memoria sa, Stadionul echipei Dinamo Kiev a primit numele său, iar în fața stadionului a fost ridicată o statuie, în care Lobanovski stă pe bancă (el fiind cunoscut drept un antrenor calm).

După finala UEFA Champions League din 2003, Andrei Șevcenko, câștigător cu AC Milan al Cupei Campionilor, a adus trofeul la mormântul și la statuia celui care a avut atât de multă încredere în el, Valeri Lobanovski.

Statistici carieră

Club

Club	Sezon	Campionat		Cupă		Total
Club	Sezon	Meciuri	Goluri	Meciuri	Goluri	Meciuri	Goluri
Dinamo Kiev	1959	10	4	-	-	10	4
	1960	29	12	1	0	30	12
	1961	28	10	1	0	29	10
	1962	30	8	1	0	31	8
	1963	38	8	-	-	38	8
	1964	9	0	-	-	9	0
Total		144	42	3	0	147	42
Cernomoreț Odesa	1965	28	10	-	-	28	10
Cernomoreț Odesa	1966	31	5	4	5	35	10
Total		59	15	4	5	63	20
Șahtior Donețk	1967	32	9	2	1	34	10
Șahtior Donețk	1968	18	5	1	1	19	6
Total		50	14	3	2	53	16
Total carieră		253	71	10	7	263	78

Palmares

Ca jucător

Dinamo Kiev

Liga Superioară a URSS (1): 1961
Cupa URSS (1): 1964

Ca antrenor

Dinamo Kiev

Cupa Cupelor UEFA (2): 1975, 1986
Supercupa Europei (1): 1975
Liga Superioară a URSS / Premier Liga Ucraineană (13): 1974, 1975, 1977, 1980, 1981, 1985, 1986, 1990, 1997, 1998, 1999, 2000, 2001
Cupa URSS / Cupa Ucrainei (9): 1974, 1978, 1982, 1985, 1987, 1990, 1998, 1999, 2000
Supercupa URSS (3): 1980, 1985, 1986
Cupa CSI (2): 1997, 1998

Statistici antrenorat

Echipa	Început	Sfârșit	Rezultate
Echipa	Început	Sfârșit	M	V	R	Î	Victorii %
Dnipro Dnipropetrovsk	1969	1973
Dinamo Kiev	1974	1990
Uniunea Sovietică	1975	1976	19	11	4	4	57.89
Uniunea Sovietică	1982	1983	10	6	3	1	60
Uniunea Sovietică	1986	1990	48	25	12	11	52.08
Emiratele Arabe Unite	1990	1993	37	18	10	9	48.65
Kuweit	1994	1996	15	6	4	5	40
Dinamo Kiev	1997	2002	138	110	20	8	79.71
Ucraina	2000	2001	18	6	7	5	33.33