Universitatea Ca' Foscari din Veneția

Universitatea Ca' Foscari din Veneția
AbreviereUNIVE  Modificați la Wikidata
Informații
Fondată  Modificați la Wikidata
Localizare
Țara Italia
OrașVeneția  Modificați la Wikidata
Coordonate45°26′04″N 12°19′36″E ({{PAGENAME}}) / 45.434464°N 12.3266°E
CampusUrban
Conducere
RectorTiziana Lippiello
Alte informații
Prezență web
site web oficial
pagină Facebook
cont Twitter
cont Instagram
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Universitatea Ca' Foscari din Veneția (în italiană Università Ca' Foscari Venezia) este o universitate publică de cercetare și o școală de afaceri din Veneția, Italia. De la înființarea sa în 1868, a fost găzduit în palatul gotic venețian Ca' Foscari, de la care își ia numele. Palatul se află pe Marele Canal, între Rialto și San Marco, în sestiere din Dorsoduro, celelalte părți ale universității sunt situate în jurul centrului istoric. Ca' Foscari dispune de campusuri și în Mestre și Treviso.

Universitatea a fost fondată în 1868 după anexarea regiunii Veneto în Regatul Italiei sub numele de Regia Scuola Superiore di Commercio (Colegiul Regal de Comerț). Aceasta este a doua cea mai veche școală de afaceri din lume (după Institut Supérieur de Commerce d'Anvers, creat în 1853[1]). În prezent, are opt departamente și aproape 21 000 de studenți și este cea mai mare universitate din Veneția.

The Ca' Foscari Palace
Palatul Ca' Foscari

Predarea și cercetarea sa se concentrează pe economie și afaceri, științe umaniste și limbi moderne.[2]

Istorie

San Giobbe Campus
Campusul San Giobbe, Departamentul de Economie al Ca' Foscari.

Universitatea Ca' Foscari a fost înființată ca „Regia Scuola Superiore di Commercio” (Colegiul Regal de Comerț) în 6 august 1868 printr-un decret regal. Predarea a început în luna decembrie în anul 1868. Propunerea înființării acestei școli a apărut după anexarea Veneto la noul Regat al Italiei în 1866 și a fost promovată în special de trei persoane: economistul politic evreu Luigi Luzzatti, mai târziu prim-ministru al Italiei; Edoardo Deodati, senator al Regatului Italiei și vicepreședinte al provinciei Veneția; și economistul politic sicilian Francesco Ferrara, director al școlii în primii treizeci de ani.

Școala a fost primul institut de învățământ superior în comerț din Italia.[3] Aceasta a avut o secție diplomatică pentru a instrui și educa diplomații și personalul consular comercial pentru serviciul de peste mări și dreptul internațional. De asemenea, Ca' Foscari a fost creată și pentru a funcționa ca un colegiu de formare pentru profesorii de liceu de materii comerciale. Limbile străine și studiul culturilor străine au fost predate de la început.

San Sebastiano Campus
Campusul San Sebastiano.

După stabilirea unei programe naționale de predare universitară în 1935, Istituto Superiore di Economia e Commercio di Venezia (așa cum era numită pe atunci) a fost autorizat să acorde diplome de laurea de patru ani. În 1968 a obținut statutul de universitate, iar denumirea i-a fost schimbată în Università degli Studi di Venezia. În următorul an au fost create două facultăți noi: de chimie industrială și de filozofie și litere.

Actualmente, Ca' Foscari găzduiește opt centre strategice de cercetare:[4]

Organizare

Universitatea este împărțită în opt departamente:

  • Economie
  • Filosofie și moștenire culturală
  • Management
  • Știința mediului, informatică și statistică
  • Știința moleculară și nanosisteme
  • Studii lingvistice și culturale comparate
  • Științe umaniste
  • Studii asiatice și mediteraneene africane

Clasamente

Clasamentul QS World University pe discipline a situat universitatea Ca' Foscari din Veneția în topul celor 100 de universități din lume pentru limbi moderne, printre primele 150 din lume pentru științe umaniste și printre primele 200 din lume pentru economie și management.[8]

De asemenea, universitatea s-a clasat ca a treia cea mai bună universitate publică din Italia pentru calitatea cercetării, conform ANVUR (Agenția Națională pentru Evaluarea Sistemelor de Cercetare Universitară) în 2018.[9]

Absolvenți de seamă

Printre absolvenții de seamă ai universității se numără:

  • Simone Albrigi, artist de benzi desenate, cunoscută sub pseudonimul „Sio”
  • Michele Boldrin, economist[10]
  • Carlo Carraro, economist și președintele Ca' Foscari între 2009 și 2014[11]
  • Paolo Costa, economist și om politic[12]
  • Enrico Dallavecchia, om de afaceri[13]
  • Giuseppe De'Longhi, om de afaceri[14]
  • Nicolò Degiorgis, artist, editor, curator
  • Giuseppe Durato, artist manga[15]
  • Barbara Frale, istoric[16]
  • Massimiliano Frani, pianist[17]
  • Mario Fratti, dramaturg și critic de dramă
  • Lilli Gruber, politician, autoare, jurnalist și personalitate TV[18]
  • Carla Lavatelli, artistă italo-americană
  • Beatrice Leanza, curator
  • Giancarlo Ligabue, paleontolog și om politic
  • Ugo La Malfa, politician[19]
  • Rina Macrelli, scenarist și eseist
  • Roberto Meneguzzo, bancher and investor[20]
  • Damiano Michieletto, director de operă[21]
  • Sara Moretto, politician
  • Lionello Perera, bancher, patron al artelor[22]
  • Flaminio Piccoli, politician[23]
  • Renzo Rosso, om de afaceri, fondator al mărcii de îmbrăcăminte Diesel[24]
  • Francesca Trivellato, istorică
  • Paul Watzlawick, filozof și psiholog[25]
  • Lella Vignelli, arhitect și designer[26]
  • Guglielmo Cinque, lingvist
  • Enzo Spatalino, comedian[27]

Note

  1. ^ Kaplan, Andreas M (). „European Management and European Business Schools: Insights from the History of Business Schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006. 
  2. ^ „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Kaplan, Andreas (). „European management and European business schools: Insights from the history of business schools”. European Management Journal. 32 (4): 529–534. doi:10.1016/j.emj.2014.03.006. 
  4. ^ „Centri”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în . 
  5. ^ „CCHT@Ca'Foscari”. Istituto Italiano di Tecnologia (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „CMCC@Ca'Foscari”. CMCC (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ „Home”. Università Ca' Foscari Venezia (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ „Ca' Foscari University of Venice”. Top Universities (în engleză). . Accesat în . 
  9. ^ „ANVUR evaluation: Ca' Foscari's excellent research”. www.unive.it (în italiană). Accesat în . 
  10. ^ „Michele Boldrin | Department of Economics”. economics.wustl.edu (în engleză). Accesat în . 
  11. ^ „CARRARO Carlo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în . 
  12. ^ „COSTA Paolo – Unive”. www.unive.it (în italiană). Accesat în . 
  13. ^ „Terms of Service Violation”. www.bloomberg.com. Accesat în . 
  14. ^ „Giuseppe De'Longhi”. Forbes. Accesat în . 
  15. ^ „Evento: Giuseppe Durato: da Ca' Foscari alla produzione di manga in Giappone – Unive”. Università Ca' Foscari Venezia (în italiană). Accesat în . 
  16. ^ Gręźlikowski, Janusz (). „Roman Walczak, Sede vacante come conseguenza della perdita di un ufficio ecclesiastico nel Codice di Diritto Canonico del 1983, Città del Vaticano, Libreria Editrice Vaticana, 2015, ss. 330”. Teologia i Człowiek. 32 (4): 177. doi:10.12775/ticz.2015.058. ISSN 2391-7598. 
  17. ^ Crawford, Richard (), „Porgy and Bess”, Oxford Music Online, Oxford University Press, doi:10.1093/gmo/9781561592630.article.o004106 
  18. ^ „Gruber, maestra nel maltrattare gli ospiti sgraditi”. ilGiornale.it (în italiană). Accesat în . 
  19. ^ MIRENO, BERRETTINI (). La Gran Bretagna e l'Antifascismo italiano. Diplomazia clandestina, Intelligence, Operazioni Speciali (1940–1943). Italy. OCLC 890908714. 
  20. ^ „Palladio, quo vadis? Relazioni, amici e ambizioni di Roberto Meneguzzo – la Repubblica.it”. Archivio – la Repubblica.it (în italiană). Accesat în . 
  21. ^ „Damiano Michieletto”. ROH. Accesat în . 
  22. ^ Mantoan, Diego (). Lionello Perera: An Italian Banker and Patron in New York. Vernon Press. ISBN 978-1-64889-442-8. 
  23. ^ „PICCOLI, Flaminio in "Dizionario Biografico"”. www.treccani.it (în italiană). Accesat în . 
  24. ^ Rosso, Renzo (). Be Stupid: For Successful Living. Venezia: Rizzoli. p. 32. ISBN 978-0-8478-3758-8. 
  25. ^ „Paul Watzlawick | Istituto di Psicoterapia Interazionista Psicopraxis”. www.psicoterapiainterazionista.it (în italiană). Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ Grimes, William (). „Lella Vignelli, a Designer With a Spare, Elegant Style, Dies at 82”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în . 
  27. ^ „Enzo Spatalino :: Notizie su TrevisoToday”. TrevisoToday (în italiană). Accesat în . 

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „anag” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „miur” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.
Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „paladini” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Eroare la citare: Eticheta <ref> cu numele „rd” definită în <references> nu este utilizată în textul anterior.

Vezi și