Marin s-a născut în 1897 în Chipeșca, pe atunci parte a Imperiului rus. În 1913 a intrat în mișcarea revoluționară anti-țaristă, făcând propagandă printre țărani și în mediile școlare. Ca elev la Seminarul Teologic din Chișinău a organizat grevă a foamei din cauza condițiilor proaste din seminar. Ca urmare, a fost dat afară din cămin și i-a fost tăiată bursa școlară.
După unirea Basarabiei cu România, a devenit secretar al celulei studenților comuniști din Iași și București. A fost implicat în Societatea Studenților Basarabeni, organizație de întrajutorare a tinerilor basarabeni săraci ce se aflau la studii universitare și care camufla activități comuniste.[2] A fost delegat la cel de-al doilea congres al PCdR din 1922, ce s-a ținut la Ploiești. A fost arestat în 1925 de către autoritățile române sub acuzația că ar fi condus răscoala de la Tatarbunar, dar a fost achitat, din lipsă de dovezi.
În 1927 a fost trimis în Austria, la Viena, pentru a coordona activitatea emigrației basarabene din Europa de Vest. În același an a fost arestat la Košice, în Cehoslovacia, deoarece a încercat ilegal să treacă granița, fiind condamnat la 2 luni de închisoare.
