Ca și regele Filip al II-lea al Franței, în septembrie 1198 Theobald a acordat unele charte care reglementau anumite aspecte din statutul populației evreiești.
În 1198, papa Inocențiu al III-lea a lansat apelul pentru o nouă cruciadă (Cruciada a patra). Inițial entuziasmul pentru cruciadă a fost scăzut, însă la 28 noiembrie1199 mai mulți nobili francezi s-au adunat la curtea lui Theobald pentru a participa la turnirul din castelul său de la Ecry-sur-Aisne, inclusiv predicatorul Foulque de Neuilly. Sub omboldul acestuia din urmă, cavalerii prezenți au preluat însemnele Cruciadei și instantaneu l-au ales pe Theobald ca lider al cruciadei. În vederea achiziționării de mijloace de transport, Theobald l-a trimis pe mareșalul de Champagne, Geoffroi de Villehardouin, la Veneția, pentru a semna un tratat în acest sens. Din păcate, Theobald a încetat din viață în anul imediat următor, iar la conducerea cruciadei a trecut marchizul Bonifaciu de Montferrat.
