Thailandezi

Thailandezi
Regiuni cu populație semnificativă
Populație minoritară
 Statele Unite237.583[2] (2010)
 Laos180.000[3]
Limbi vorbite
Thailandeză
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Thailandezii, cunoscuți în trecut ca siamezi, sunt grupul etnic principal din Thailanda. Limba pe care o vorbesc este limba thailandeză (în ภาษาไทย: phasa thai, „limba thailandezilor”), care are diferite variante regionale.[12]

Cultură și societate

Articol principal: Cultura Thailandei.

Thailandezii pot fi împărțiți în mai multe grupuri ce au propriile varietăți regionale ale limbii thailandeze. Varietatea limbii thailandeze vorbite în centrul țării a devenit dominantă datorită politicii oficiale promovate de guvern, care are ca scop asimilarea și unificarea celorlalte varietăți în ciuda legăturilor etnolingvistice a varietății vorbite în nordul țării de thailandezi și a oamenilor din Laos, spre exemplu.

Thailandezii sunt predominant budiști Theravada. Printre artele indigene se numără muay Thai (kickboxing), dansul thailandez, makruk (șah thailandez) și nang yai (teatrul umbrelor).

Note

  1. ^ „CIA - The World Factbook”. Cia.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 75% of 67,497,151 (July 2013 est.) 
  2. ^ Elizabeth M. Hoeffel, Sonya Rastogi, Myoung Ouk Kim, and Hasan Shahid, "The Asian Population: 2010", 2010 Census Briefs, United States Census Bureau, March 2012, p. 14.
  3. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ „內政部入出國及移民署全球資訊網 ─ 100年12月”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Nop Nai Samrong (). „SIAMESE MALAYSIANS: They are part of our society”. New Straits Times. Accesat în . 
  6. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ [1] 財団法人自治体国際化協会
  8. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  9. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Statistikbanken, www.statistikbanken.dk 
  12. ^ Antonio L. Rappa; Lionel Wee (), Language Policy and Modernity in Southeast Asia: Malaysia, the Philippines, Singapore, and Thailand, Springer, pp. 114–115