Inițial o zonă retoromană, majoritatea populației vorbește astăzi dialectul alemanic al limbii germane. Spre deosebire de comunele învecinate, locuitorii din Tarasp sunt în majoritate catolici.
Istoric
Pietre de moară primitive cunoscute sub numele de Schalensteine sau Hexensteine au fost găsite în zona Tarasp. Aceasta indică faptul că în zonă se realiza în Epoca de piatră o procesare a alimentelor. Cu toate acestea, nu exista dovezi scrise sau indicații de așezări în zonă până în secolul al XI-lea.
Localitatea s-a aflat din secolul al XI-lea sub stăpânirea seniorilor de la castelul Tarasp, fiind pretinsă timp de secole de episcopii de Chur și de conții de Tirol. După ce Senioria de Tarasp a fost desființată, moșiile sale au intrat din 1239 în stăpânirea tirolezilor. Sub domnia arhiducilor habsburgi din Austria, de asemenea conți de Tirol, din 1363, Tarasp a fost începând din 1464 o exclavă austriacă în Statul liber al celor trei ligi, un asociat al Confederației Vechi a Elveției. În 1687 împăratul Leopold I de Habsburg a acordat stăpânirea Taraspului prinților de Dietrichstein ca un teritoriu supus Sfântului Imperiu Roman.
Tarasp are o suprafață de 46,9 km², din care 0,9% o formează așezarea propriu-zisă (clădiri sau drumuri), 12,9% este folosită în scopuri agricole, 34,6% este împădurită, iar 51,6% este neproductivă (râuri, ghețari sau munți).[1]
Comuna este situată în sub-districtul Sur Tasna al districtului Inn, pe malul drept al râului Inn. Este formată din satul Tarasp, 10 sate și dealul castelului.
Limbi vorbite
Majoritatea populației (la data de 2000[update]) vorbește germana (52.4%), a doua cea mai vorbită limbă fiind retoromana (38.4%), iar a treia portugheza (3.4%).[1] În ciuda dominației timp de câteva secole a austriecilor, populația a vorbit până la Primul Război Mondial dialectul retoromanvallader. În 1880, 92% dintre locuitori vorbeau retoromana, pentru ca procentul să scadă la 87% în 1910. În preajma celui de-al doilea război mondial procentul a scăzut la 79% (în 1941). Limba germană a continuat să câștige teren, dar chiar și în 1970 45,3% din populație vorbea retoromana. În 1990 un procent de 58% putea vorbi retoromana, deși ea nu mai era vorbită ca limbă principală, iar în anul 2000 doar 46,6% mai puteau înțelege retoromana.