Pe teritoriul satului Târzia există monumente aflate în lista de patrimoniu cultural național: Așezare neolitică - Cucuteni, faza A la punctul numit ”La Islaz” și Necropola tumulară, sec. III-IV- p. Hr. în Vatra satului.[1] Satul Târzia este atestat documentar într-un document din 29 ianuarie 1522, din timpul domnului Ștefăniță Vodă, document prin care nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști se menționează faptul că acesta se învecina cu moșia Târziilor. Deși aici s-au descoperit urme de locuire încă din evul mediu, nu există mențiuni ale satului Târzia până în secolul al XVIII-lea, respectiv anul 1704, când satul este pomenit ca făcând parte din comuna Boroaia.
În actuala componență a satului intră și cătunul Cornilești, situat în estul Târziei, mai precis la est de drumul național DN 15 C, pe ambele părți ale pârâului Târzia, spre satul Orțești. Probabil că acest sat a luat naștere prin strămutarea unui număr din familii din Orțești datorită creșterii populației, pentru a avea suficient spațiu util procurării celor necesare traiului. Acest sat a luat ființă în poiana de pe moșia satului Orțești, în apropiere de vadul Târziei, unde s-a petrecut evenimentul menționat de documentul din 29 ianuarie 1522. Afirm acest lucru deoarece într-un document emis în timpul domnului Ștefăniță Vodă, la 29 ianuarie 1522, când nepoții lui Petru Oarță vând mitropolitului Teoctist o treime din jumătate de sat Orțăști, se menționează faptul că această poiană a fost luată de bunicul domniei mele, Ștefan Voevod, din hotarul Orțeștilor, pentru moartea unui episcop latin (catolic), ce a fost omorât acolo. Un alt înscris din 20 decembrie 1518 menționează un act similar. Cert este că din cauza evenimentului amintit domnitorul aplică drept pedeapsă legea țepuirii pentru pământ, anume confiscarea de către domnie pentru mulți ani a unor moșii sau a unor părți din moșii, pe care le făcea danie unor mănăstiri sau boierilor favoriți la curtea domnească.
Tot din satul Târzia mai face parte și cătunul Fodoreni, al cărui nume i se trage, se pare, de la familia Fodor. Cătunul este situat la sud de satul Târzia, spre satul Poiana. Probabil că și acest cătun a luat naștere prin colonizarea acetor locuri cu oameni veniți dela vest de Carpați peste Venirea lor de peste munți este atestată de un document din 11 ianuarie 1797, după cum urmează: „ Jăluim măriei tale , că … viind oameni de pisti hotar din țara ungurească , prin tomeala ce am făcut cu egumenul Calistru … la Mânăstirea Râșca , ne-am așezat pe moșia numitei mânăstiri unde ne-au dat o bucată de loc din Târzia și plopii Băii “.
Despre satul Târzia mai găsim mențiuni în documentele de la sfârșitul secolului al XVIII-lea , între anii 1795-1800, când domnul mută țăranii din calea Mănăstirii Râșca oferindu-le niște moșii pentru hrană, printre care Saca și Târzia .
În anul 1894 satul Târzia avea 65 de case, 66 de familii și 289 locuitori, din care 145 bărbați, 144 femei, 8 evrei și 70 de contribuabili. Atunci vatra satului ocupa circa 10 ha. La 1864 au fost împroprietăriți 3 fruntași, 10 pălmași și 35 codași, stăpânind 143,5 fălci. În 1879 s-au împroprietărit 5 însurăței cu 15 fălci, în 1889 au cumpărat 15 loturi a câte 5 ha. fiecare.
Numele satului este legat de cel al pârâului ce trece pe aici. După opinia d-lui Grigore Sturzu , fost director al școlii , denumirea satului ar veni de la numele pârâului -care din cauza faptului că este expus pe pantele nordice ale dealurilor- ar veni cu ape abundente mai târziu decât celelalte ape curgătoare ale zonei și ar curge până vara. Ideea este susținută și de o legendă locală care spune că însuși Ștefan cel Mare a dat numele pârâului din cauză că a fost întârziat de apele învolburate ale sale . O altă legendă care confirmă ideea d-lui Sturzu este aceea în care se spune că întotdeauna, primăvara, toți negustorii întârziau la vad la Târzii pentru că îi opreau apele învolburate ale pârâului.
Biserica
Teiul secular de la Biserica Târzia, Neamț
Biserica de lemn din Târzia a fost construită în 1876 de călugărul Varlaam pe cheltuiala proprie și poartă hramul ”Sfântul Vasile cel Mare”. În curtea Bisericii se află un tei secular.
Personalități
Grigore Sturzu - pedagog, publicist, scriitor, învățător al Școlii Târzia - școală ce îi poartă numele. Este înmormântat în cimitirul Bisericii din Târzia.
Note
^LISTA MONUMENTELOR ISTORICE 2015, județul Neamț, OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 113 bis/15.II.2016.
