Suprafețele echipotențiale sunt suprafețe de un potențial scalar constant ale unui câmp vectorial. Pe o suprafață echipotențială, potențialul are aceeași valoare.[1] Sunt utilizate pentru a vizualiza o funcție scalară de (n) dimensiuni într-un spațiu cu (n-1) dimensiuni. Gradientul potențialului scalar, indicând direcția de creștere maximă, este perpendicular pe suprafață și este zero în interiorul regiunii echipotențiale dimensionale.
Termenul este utilizat în electrostatică, astrodinamică, mecanica fluidelor și geodezie.
Proprietăți
În astrodinamică deplasarea unui satelit (cu masa m) al unui corp ceresc masiv cu masa M sursă a unui câmp gravitațional pe un arc al unei orbite circulare este caracterizată de lucru mecanic nul LAB al forței gravitaționale a corpului masiv pe arcul AB al orbitei, arc cu puncte de valori numerice identice (denumite puncte echipotențiale) ale potențialului gravitațional .
Similar astrodinamicii, în electrostatică, valoarea numerică a mărimii LAB necesare pentru a deplasa o sarcină electrică q dintr-un punct al unei suprafețe echipotențiale generate de sarcina imobilă Q în oricare punct al aceleiași suprafețe este zero deoarece toate punctele suprafeței au același potențial electric[2] .
Mai mult chiar, suprafețele echipotențiale sunt întotdeauna perpendiculare pe liniile de câmp electric sau gravitațional, ce trec prin acesta.
- Linii de câmp și suprafețe échipotențiale create de două sarcini electrice
-
-
Format:Message galerie
Note
Vezi și