PROFILPELAJAR.COM

Gustav Weigand, autorul mai multor lucrări de cercetare timpurii despre aromâni

Studiile aromâne (în aromână Studii armãneshti) este o disciplină academică^⁠(d) care se ocupă cu cercetarea limbii, literaturii, istoriei, culturii, portului și obiceiurilor aromânilor. Această disciplină este inclusă în studiile balcanistice^⁠(d) și romanistice. Printre cercetătorii de seamă ai problematicii aromâne se numără Matilda Caragiu Marioțeanu, Thede Kahl și Gustav Weigand. Chestiunea aromână, termen folosit pentru divizarea trecută și actuală a identității etnice a aromânilor, a influențat în mod proeminent studiile aromâne.

Descriere

Studiile aromâne sunt o ramură a studiilor balcanistice^⁠(d) (denumite și „balcanistică”).^[1] Începutul secolului al XXI-lea a cunoscut o creștere a interesului specialiștilor în balcanistică asupra micilor comunități minoritare autohtone din Balcani, inclusiv asupra aromânilor. Cercetarea aromânilor face, de asemenea, obiectul studiilor romanistice.^[2]

Naționalismele și chestiunea aromână s-au dovedit a fi obstacole dificile pentru progresul studiilor aromâne, întrucât probleme precum considerarea aromânilor ca un grup etnic separat independent sau ca un subgrup al grecilor sau al românilor rămân controversate.^[3]

Una dintre lucrările importante în domeniul studiilor aromâne este Aromanski studii: prilozi kon balkanistikata (în macedoneană Аромански студии: прилози кон балканистиката, în aromână Studii armãneashti, în traducere „Studii aromâne: contribuții la studiile balcanice”) al profesorului Božidar Nastev^⁠(d) de la Universitatea din Skopje.^[1]

Instituții și reviste

În 1995, cu ajutorul Universității din Freiburg, profesorul aromân Vasile Barba^⁠(d) a fondat Centrul European de Studii Aromâne (în aromână Tsentrul European ti Studii Armãneshti, în germană Europäisches Zentrum für Aromunische Studien) în orașul Freiburg im Breisgau din Germania.^[4] Revista academică aromână Zborlu a nostru („Cuvântul nostru”) este editată de Centrul European de Studii Aromâne.^[5]

Rivista di litiratură shi studii armãni este o revistă academică despre aromâni fondată la 1 aprilie 1994 de scriitorul aromân Tiberiu Cunia. A fost publicată semestrial de Editura Cartea Aromână („Aromanian Book Publishing House”) din Statele Unite ale Americii și de Fundația Cartea Aromână din România până în aprilie 2007, apărând într-un total de 33 de volume^⁠(d). Ea a fost scrisă exclusiv în limba aromână, într-un alfabet special destinat să devină scrierea standard a limbii aromâne. Revista a promovat scrierile în limba aromână, în special cele inedite, a publicat opere literare aromâne clasice sau recente și a inclus studii culturale și filologice despre aromâni, precum și informații etnografice și istorice despre acest grup etnic.^[5]

Personalități

În anul 2013, etnologul și profesorul ceh Leoš Šatava^⁠(d) s-a referit la lingvistul german Gustav Weigand drept „părintele fondator al studiilor aromâne”.^[6] Alți cercetători care au elaborat lucrări relevante în domeniul studiilor aromâne sunt lingvista aromână Matilda Caragiu Marioțeanu, etnograful și etnolingvul^⁠(d) german Thede Kahl, istoricul și filologul aromân Nicolae Șerban Tanașoca, cercetătorul român Emil Țîrcomnicu^[3] și lingvistul aromân Božidar Nastev^⁠(d).^[7]