Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași este un monument de bronz închinat poetului, prozatorului și dramaturgului român Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost realizat de către sculptorul polon de origine germană Wladimir C. Hegel și dezvelit la 15 octombrie1906 în municipiul Iași. Inscripția de pe soclu, care conține și două basoreliefuri înfățișându-i pe doi dintre eroii legendari ai lui Alecsandri, sună astfel: „Poporul român, poetului său iubit, 1905”.[2]
Statuia lui Vasile Alecsandri a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul 2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul IS-III-m-B-04275.[3]
Istoria monumentului
La data de 27 august 1890, la numai 5 zile de la trecerea în neființă a marelui scriitor român, Vasile Alecsandri, dramaturg și primul director al Teatrului din Iași (în anul 1840), Consiliul Comunal al orașului Iași a hotărât, la inițiativa primarului Vasile Pogor, să-i ridice o statuie în semn de omagiu. În acest scop, s-au împărțit 1.000 de liste de subscripție.
În anul 1900, după 10 ani, același primar Vasile Pogor a luat legătura cu sculptorul polon de origine germană Wladimir C. Hegel, care realizase și Statuia lui Miron Costin din Iași (dezvelită în anul 1888), și i-a oferit suma de 30.000 lei pentru realizarea statuii. Trebuie menționat și faptul că pentru statuia lui Vasile Alecsandri a mai existat un proiect, macheta aparținând sculptorului milanez F.G. Villa. Avest proiect a respins ca fiind lipsit de valoare artistică.[2]
Din subscripții s-au adunat 25.725 lei, ceea ce a permis trecerea la realizarea statuii din bronz, care urma să fie amplasată în fața Teatrului Național. La acel moment, în fața teatrului, era amplasată din anul 1897, statuia de marmură a lui Gheorghe Asachi. Aceasta a fost strămutată în anul 1905 pe locul unde se află și în prezent, în fața Școlii „Gh. Asachi” de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt.
Statuia lui Vasile Alecsandri a fost realizată de către sculptorul Wladimir Hegel, acesta fiind ajutat în executarea lucrării și de către maistrul sculptor Gheorghe Boboc. Pe soclu se află două basoreliefuri înfățișându-i pe doi dintre eroii legendari ai lui Alecsandri, Peneș Curcanul și Juna Rodica. Inscripția de pe spatele soclului conține următoarea dedicație: „Poporul român, poetului său iubit, 1905”.
Statuia a fost inaugurată în data de 15 octombrie1906, în cadrul unei serbări naționale la care au venit invitați din toată țara. A participat și un mare grup de țărani bucovineni în costume naționale, conduși de preoții și învățătorii lor. La picioarele monumentului, printre zecile de coroane, se afla și una a regimentului vasluian Racova, pe care scria: "urmașii celor nouă și cu sergentul zece". Din partea contemporanilor marelui scriitor, a vorbit scriitorul și omul politic Nicolae Gane (1838-1916).
La vremea dezvelirii statuii, criticii considerau statuia nu prea reușită, părându-li-se că chipul și înfățișarea lui Vasile Alecsandri nu prea semănau cu cele naturale.[4]
Criticul de artă George Oprescu (1881-1969) descrie sculptura astfel: „Alecsandri, la Iași, ne este arătat în picioare, în redingotă, pe umărul drept cu o manta care-i acoperă spatele și cade apoi la pământ, în falduri grele. Gestul simplu și natural al mâinii stângi dusă la bărbie, frecvent multora în momentul când meditează, înclinarea ușoară a capul îngândurat, sunt detalii juste, bine găsite și evocatoare insuflând viață acestei opere”.[5].
Imaginea statuii lui Vasile Alecsandri din Iași este prezentată liric și într-unul din sonetele lui Mihai Codreanu (1876-1957), sonet intitulat "Statuia lui Alecsandri":
„E viu în bronz. Pe fruntea lui senină Ard razele superbei sale glorii, Pe când răsar încet cu-ncetul zorii Și umplu primăvara de lumină.
Atunci, cu inima de-avânturi plină, Mărețul bard privindu-și cântătorii Din țara lui de-acum îl prind fiorii Și fruntea pentru-o clipă și-o înclină.
Apoi se reculege. Piedestalul Îl simte parcă tremurând metalul Și-Alecsandri, în auroră cântă…
Iar glasu-i, peste veacuri înainte, Înalță-n cer cu pietate sfântă Eternii lauri ai latinei ginte”.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
