Statuia a fost amplasată în Piața Universității din București (pe atunci Piața Academiei) și îl reprezintă pe Ion Heliade-Rădulescu privind spre Palatul Universității într-o atitudine caracteristică oratorilor, cu capul ușor aplecat înainte ținând o carte în mâna stângă, mâna dreaptă și fața descriu discuția pe care o poartă peste veacuri cu trecătorii.
Comanda pentru realizarea statuii lui Ion Heliade-Rădulescu a fost primită de Ettore Ferrari de la Primăria Capitalei în 1879. A reușit să termine lucrarea în 1880, an în care a fost dezvelită.[3]
După ce s-a ridicat acest monument, Alexandru Vlahuță a scris în cinstea statuii o poezie în spiritul romantic al epocii și care se încheia astfel:
„Ah, ridică-ți, bard ilustru, din a vremii adâncime
Fruntea-ți plină de lumină și privește din trecut
Cum te-adoră viitorul, fiii tăi cum au făcut
Într-o marmură eternă umbra-ți sfântă să se-nchege
Și cum astăzi ți se-nchină și te-admiră codrul-rege!”
În aceeași epocă, a început să circule și o epigramă la adresa statuii:
„- De ce, bătrâne, de-atâta vreme
Cu mâna-ntinsă tu stai și-acum?
- Cerșesc la lume un dram de minte
Pentru-nțelepții de peste drum!”
Duminică 5 septembrie 2010, statuia lui Heliade Rădulescu a fost mutată în Parcul Izvor, de lângă Palatul Parlamentului din București. Tot aici au fost mutate și celelalte trei statui de la Universitate, pentru a se putea realiza o parcare subterană în centrul Capitalei.[4]
După terminarea lucrărilor la parcarea subterană, statuia a fost reinstală la locul ei la 5 mai 2012.[5]
Monument istoric
Statuia este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2377, cod LMIB-III-m-A-20058[6]
Monumentul este amplasat în Piața Universității, sector 3.
Note
^Șerban Caloianu și Paul Filip: Monumente Bucureștene, București, 2009