Promovarea ateismul de către stat ca o normă publică a fost aplicată într-o perioadă scurtă în Franța revoluționară de la 1789. Statele socialiste se numără printre cele care au aplicat această gândire. Statul ateu poate avea o poziție activă față de religie, și de persecutare a instituțiilor religioase, a liderilor și credincioșilor. Uniunea Sovietică a avut o istorie lungă ca stat ateu,[2] unde succesul social, în mare măsură, cerea persoanelor fizice să practice ateismul și să absenteze de la lăcașurile de cult; această atitudine a fost aplicată, în special, de Iosif Stalin.[3][4][5] Uniunea Sovietică a încercat să suprime religia pe mari arii de influență a acesteia, printre care și cele din Asia Centrală.[6]Republica Populară Socialistă Albania, sub conducerea lui Enver Hodja, a interzis oficial practicarea tuturor religiilor.[7]
Greeley, Andrew M. (). Religion in Europe at the end of the second millennium: a sociological profile (în engleză). New Jersey: Transaction Publishers, New Brunswick.
Pospielovsky, Dimitry (). The Orthodox Church in the History of Russia (în engleză). New York: St Vladimir's Seminary Press. ISBN0-88141-179-5.
Miner (). Stalin's holy war: religion, nationalism, and alliance politics, 1941-1945 (în engleză). The University of North Carolina. ISBN0-8078-2736-3.Parametru necunoscut |firest= ignorat (ajutor)
Davies, Norman (). Europe: a history (în engleză). New York: Oxford University Press. ISBN0-19-820171-0.
Pipes, Daniel (). The long shadow: culture and politics in the Middle East (în engleză). New Jersey: Transaction Publishers. ISBN0-88738-849-3.
Elise, Robert (). A dictionary of Albanian religion, mythology and folk culture (în engleză). C.Hurst & Co. ISBN1-85065-507-7 Verificați valoarea |isbn=: checksum (ajutor).