Speranța nu moare în zori
|
| Informații generale |
|---|
| Ediția originală |
|---|
|
|
Modifică date / text  |
Speranța nu moare în zori este o piesă de teatru dramatică în două părți de Romulus Guga din 1973.[1] Este prima piesă de teatru a lui Guga, care anterior a publicat romanele Nebunul și floarea (1970) și Viața postmortem (1972) și două volume de poezie. Speranța nu moare în zori a fost prima dată pusă în scenă la 31 martie 1973.[2]
Prezentare
![]()
Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.Într-o mică haltă CFR, călătorii sunt obligații să-și întrerupă călătoria. Aceștia sunt informați că nu pot pleca mai departe din cauza războiului, în timp ce destinele țării și implicit și ale lor urmează un alt curs. Lumea adunată în mica haltă este obligată să se înfrunte și să se autodefinească. Personajele sunt reprezentanți ai unor categorii sociale diferite care se înfruntă și se autodefinesc.[3]
Personaje
- Jean
- Petre
- Pavel
- Maria Magdalena
- Colonelul
- Procurorul
- Îndrăgostitul
- Îndrăgostita
- Scamatorul
- Domnul Zalaxa
- Doamna Zalaxa
- Soldatul
- Țăranul
- Călătorul
Prima reprezentare
A avut premiera absolută la 31 martie 1973 la Teatrul Național din Târgu Mureș.[2] Scenografia și regia artistică a piesei - Dan Micu.[2]
- Distribuție
Adaptări
- Film
- Teatru radiofonic
- Speranța nu moare în zori (1988), adaptare radiofonică de Alexa Visarion,[5] cu actorii Rodica Tapalagă ca Maria Magdalena, Ion Vîlcu ca un colonel, Florin Zamfirescu ca Picollo, Ștefan Radof ca impiegatul, Corneliu Dumitraș ca scamatorul, Dorina Lazăr ca doamna Zalaxa, Carol Kron ca domnul Zalaxa, Alexandru Lungul ca un țăran, Adrian Vișan ca un soldat.[6]
Note
Legături externe
Vezi și
:format(jpeg):mode_rgb():quality(90)/discogs-images/R-9159565-1475832715-6417.jpeg.jpg){kind=link}