Sierra de Ayllón este o arie protejată (arie specială de conservare — SAC[1], sit de importanță comunitară — SCI, arie de protecție specială avifaunistică — SPA[2]) din Spania întinsă pe o suprafață de 95.224,27 ha, integral pe uscat.
Situl Sierra de Ayllón a fost declarat sit de importanță comunitară în decembrie 1997 pentru a proteja 63 de specii de animale. Alte tipuri de protecție:
arie de protecție specială avifaunistică (în iulie 2005)[2]
arie specială de conservare (în februarie 2017)[1][3][4]
Biodiversitate
Situată în ecoregiunea mediteraneană, aria protejată conține 40 de habitate naturale: Pajiști umede atlantice temperate cu Erica ciliaris și Erica tetralix, Păduri iberice de Quercus faginea și Quercus canariensis, Păduri endemice cu Juniperus spp., Roci stâncoase cu vegetație pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii, Liziere de ierburi înalte hidrofile de câmpie și de nivel montan până la alpin, Ape oligotrofe din câmpii nisipoase, cu un conținut foarte redus de minerale (Littorelletalia uniflorae), Turbării active, Galerii de Salix alba și de Populus alba, Păduri de Ilex aquifolium, Formațiuni montane de Cytisus purgans, Tufărișuri termo-mediteraneene și de pre-deșert, Matorral arborescenți cu Juniperus spp., Vegetație gipsofilă iberică (Gypsophiletalia), Pășuni mediteraneene udate de apa mării (Juncetalia maritimi), Păduri de stejar galițio-portugheze cu Quercus robur și Quercus pyrenaica, Pante stâncoase calcaroase cu vegetație casmofită, Păduri aluvionare cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae), Grohotișuri termofile și vest-mediteraneene, Formațiuni ierboase bogate în specii de Nardus, dezvoltate pe substraturi silicioase în zone montane (și în zone submontane, în Europa continentală), Peșteri inaccesibile publicului, Pajiști alpine și subalpine calcaroase, Pajiști oro-iberice cu Festuca indigesta, Lacuri și iazuri distrofice naturale, Pante stâncoase silicioase cu vegetație casmofită, Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilos-nămoloase (Molinion caeruleae), Pajiști umede mediteraneene cu ierburi înalte de Molinio-Holoschoenion, Păduri de fag acidofile atlantice, cu subarboret de Ilex și, uneori, de asemenea, Taxus, la nivelul arbuștilor (Quercion robori-petraeae sau Ilici-Fagenion), Iazuri temporare mediteraneene, Păduri termofile cu Fraxinus angustifolia, Păduri pe pante, grohotișuri și ravene de Tilio-Acerion, Galerii și tufărișuri riverane sudice (Nerio-Tamaricetea și Securinegion tinctoriae), Fânețe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis), Pajiști carstice calcaroase sau bazofile, de Alysso-Sedion albi, Lande oro-mediteraneene cu formațiuni endemice de grozamă, Pseudostepă cu ierburi și specii anuale de Thero-Brachypodietea, Păduri de Quercus ilex și Quercus rotundifolia, Păduri mediteraneene de Taxus baccata, Mlaștini turboase de tranziție și turbării mișcătoare, Pajiști uscate europene, Depresiuni pe substraturi de turbă de Rhynchosporion.[4]
La baza desemnării sitului se află mai multe specii protejate:[3]
mamifere (14): liliac cârn (Barbastella barbastellus), lupul (Canis lupus), Galemys pyrenaicus, vidră de râu (Lutra lutra), Microtus cabrerae, liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersii), liliac cu urechi mari (Myotis bechsteinii), liliac cu urechi de șoarece (Myotis blythii), liliac cărămiziu (Myotis emarginatus), liliac comun (Myotis myotis), liliacul mediteranean cu potcoavă (Rhinolophus euryale), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), liliacul mic cu potcoavă (Rhinolophus hipposideros), liliacul cu potcoavă a lui méhely (Rhinolophus mehelyi)
Pe lângă speciile protejate, pe teritoriul sitului au mai fost identificate 72 de specii de plante, 10 specii de păsări, 5 specii de amfibieni, 20 de specii de mamifere, 1 specie de nevertebrate, 3 specii de pești, 4 specii de reptile.[3]
Note
^ abDecreto 20/2017, de 28 de febrero, por el que se declaran como Zonas Especiales de Conservación (ZEC) de la Red Natura 2000 en Castilla-La Mancha, 7 Lugares de importancia Comunitaria (LIC), se propone a la Comisión Europea la modificación de los límites de 10 Lugares de Importancia Comunitaria (LIC), y se modifican los límites de 8 Zonas de Especial Protección para las Aves (ZEPA). [2017/2281]
^ abDecreto 82/2005, de 12-07-2005, por el que se designan 36 zonas de especial protección para las aves, y se declaran zonas sensibles
