Shimon Naor (numele la naștere Simen sau Simion Herșcovici, născut la 19 octombrie1949 la Galați[1]) este un om de afaceriisraelian, ofițer naval în rezervă, născut în România, care a fost implicat în anii 1990 în exportul de arme din România.
A fost locotenent-colonel în flota militară israeliană și a comandat în 24 de ani 14 nave de război)[1][2].
În anul 1999 a fost implicat în scandalul „Filiera arme”, fiind unul dintre cei mai cunoscuți comercianți de arme din România de la acea dată[1].
În februarie 2006, Tribunalul București, Secția I Penală, a emis pe numele lui Simen Herșcovici un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea pentru contrabandă, fiind condamnat la 11 ani închisoare[3].
A fost acuzat că, în calitate de asociat al unei societăți comerciale, împreună cu alte trei persoane, a falsificat mai multe documente de transport în care a trecut o altă destinație decât cea reală, obținând, astfel, licență de export de armament și muniție în țări supuse embargoului[3]. De pildă, au fost exportate arme și muniții în Togo, de unde au ajuns în posesia forțelor de opoziție UNITA din Angola, de sub comanda lui Jonas Savimbi[4].
În octombrie 2009 a fost emis pe numele lui un mandat european de arestare[3].
În luna mai 2010 a fost arestat la Paris[5],
iar la data de 2 august 2010, a fost adus în România, fiind preluat de autoritățile române[6][7][8].
Conform afirmațiilor lui Shimon Naor, acesta a vândut arme fabricate în România în valoare de peste 800 milioane de dolari, salvând intreprinderi de armament românești de la faliment[9]
Datorită șpăgilor tot mai mari care i se cereau din partea oficialilor Ministerului Apărării Naționale, a decis să raporteze situația la Cotroceni, gest care a deranjat mafia politico-financiară care controla comerțul cu arme fabricate în România, mafie care a coordonat distrugerea lui[10].
În data de 10 decembrie 2015, la 5 ani și 7 luni de la momentul la care Shimon Naor a fost adus in România, după ce a fost arestat la Paris, judecătorii de la Judecătoria Timișoara au hotărât eliberarea sa condiționată. După rămânerea definitivă a hotărârii, pe care Parchetul nu a contestat-o, Shimon Naor a plecat în Israel, la domiciliul său din Tel Aviv.[11]