SdKfz 253 a fost proiectat la sfârșitul anilor 1930 pentru a sprijini autotunurileSturmgeschütz. Vehiculul folosea șasiul Demag D7p, o versiunea mai mică a șasiului folosit de semișenilatul SdKfz 10. Producția totală a ajuns la 285 de bucăți. Din iunie 1941, rolul acestui vehicul a fost preluat de semișenilatul SdKfz 250. Spre deosebire de acesta din urmă, SdKfz 253 avea un blindaj mai gros și era complet acoperit, observarea și corectarea tirului artileriei făcându-se printr-un oblon. Echipamentul radio utilizat pentru transmisiuni era de tipul FuG15 și FuG16.
Blindaj
Grosime/Unghi
Frontal
Lateral
Spate
Plafon/Podea
Suprastructură
18 mm/30°
8 mm/30°
8 mm/23°
8 mm/90°
Carcasă
18 mm/12°
8 mm/30°
8 mm/45°
8 mm/90°
Utilizare
SdKfz 253 a fost folosit de către bateriile Sturmartillerie (Artilerie de asalt) 640, 659, 660 și 665 în Franța, în timpul campaniei din 1940.[1] Ulterior, acest semișenilat a fost folosit pe Frontul de Răsărit. Rolul acestui vehicul blindat era să observe tirul artilerieitunurilor de asalt Sturmgeschütz.
Vezi și
SdKfz 252 - semișenilat dezvoltat concomitent cu SdKfz 253.
en Chamberlain, Peter, and Hilary L. Doyle. Thomas L. Jentz (Technical Editor). Encyclopedia of German Tanks of World War Two: A Complete Illustrated Directory of German Battle Tanks, Armoured Cars, Self-propelled Guns, and Semi-tracked Vehicles, 1933–1945. London: Arms and Armour Press, 1978 (revised edition 1993). ISBN 0-85368-202-X; rev. ed. ISBN 1-85409-214-6.
.svg){kind=small}
