S-a născut sub numele de Hirosada Koga (古賀 寛定,Koga Hirosada?)[5] și a absolvit studii de literatură germană la Universitatea Imperială din Tokio în 1935.[6] A colaborat mai întâi ca actor și regizor la teatrul Taiyo-za theater.[6] A fost unul dintre fondatorii trupei de teatru Inoue Engeki Dojo în 1936 și a format trupa de teatru Bunka-za în 1942.[6] În perioada 1944-1945 a fost încorporat în Armata Japoneză.[6]
Debutul său cinematografic a fost în 1946, când a apărut în filmul Inochi aru kagiri.[6] Sō Yamamura a jucat alături de Toshirō Mifune în Fukeyo harukaze (吹けよ春風,Fukeyo harukaze?) (1953),[7]Taiheiyō kiseki no sakusen : Kisuka (太平洋奇跡の作戦 キスカ,Taiheiyō kiseki no sakusen : Kisuka?) (1965),[8]L'Empereur et le Général sau Le Jour le plus long du Japon (日本のいちばん長い日,Nihon no ichiban nagai hi?) (1967)[9] și Gekidō no Showa shi: Gunbatsu (激動の昭和史 軍閥,Gekidō no Showa shi: Gunbatsu?) (1970).[10] A obținut roluri importante în filmele celebrilor regizori Yasujirō Ozu și Kenji Mizoguchi, printre care rolului soțul singuratic și deprimat din Les Sœurs Munakata (宗方姉妹,Munekata kyōdai?) (1950) și rolul fiului cel mare din Voyage à Tokyo (東京物語,Tōkyō monogatari?) (1953).[6] În 1958 a jucat în limba engleză în Le Barbare et la Geisha (The Barbarian and the Geisha).[11] Yamamura este cel mai cunoscut în spațiul artistic occidental pentru rolul amiralului Isoroku Yamamoto din filmul de războiTora! Tora! Tora! (1970) și pentru rolul dlui. Sakamoto, directorul companiei Assan Motors din Gung Ho (1986).[12]
În 1952 a înființat compania independentă de producție Gendai, iar în perioada 1954-1965 a fost directorul companiei de producție Ginza.[6] S-a implicat în mișcarea cinematografică independentă, iar în anii 1950 a regizat șase filme, printre care Sara no hana no toge, Kuroi ushio și Pêcheurs de crabe.[6] Filmele pe care le-a realizat au fost controversate politic, nefiind acceptate din acest motiv de marile studiouri japoneze.[6]Pêcheurs de crabe (1953) prezintă exploatarea muncitorilor de pe o navă de pescuit, iar Kuroi ushio (1954) relatează povestea unui regizor de film intrat în conflict cu conducătorii studiourilor.[6] A fost activ în producțiile de televiziune începând de la mijlocul anilor 1960, fiind distins cu numeroase premii pentru actorie și regie.[6] Cele mai impresionante roluri jucate de el au fost, potrivit criticului japonez Kyōko Hirano, cel al bărbatului în vârstă îndrăgostit de o femeie mai tânără din ecranizările romanelor Sunetul muntelui și Frumusețe și întristare ale lui Yasunari Kawabata și cel al magnatului distrus de ambiția sa nemărginită din Kizudarake no sanga (1964) al lui Satsuo Yamamoto.[6]
Sō Yamamura a apărut în aproape 200 de filme între 1947 și 1991[13] și a regizat șase filme, printre care Kanikōsen (1953) și Kuroi ushio (1954).[14] A decedat la 26 mai 2000 în sectorul special Suginami al metropolei Tokyo, în urma unui infarct miocardic.[6]
^Stuart Galbraith (). Japanese Filmography: A Complete Reference to 209 Filmmakers and the Over 1250 Films Released in the United States, 1900 Through 1994 (în engleză) (ed. Mcfarland). p. 476. ISBN9-780786-400324.
.svg){kind=small}
