arte vizuale[1],art theory[*][[art theory (concept that deals with the genesis, nature and function of art, primarily visual art, in history and society)|]][1]
Bourdon s-a născut la Montpellier, Franța, fiul unui pictor pe sticlă protestant. A fost ucenic al unui pictor la Paris. În ciuda sărăciei sale, a reușit să ajungă la Roma în 1636. Acolo a studiat picturile unor maeștri precum Nicolas Poussin, Claude Lorrain și Caravaggio. A fost nevoit să fugă din Roma în 1638, temându-se de urmărirea penală pentru credința sa protestantă reformată.[11][12]
A trăit la Paris între 1637 și 1652.[12] În 1648, Bourdon a fost unul dintre fondatorii Academiei Regale Franceze de Pictură și Sculptură(d) și a fost ales ca unul dintre cei doisprezece bătrâni inițiali responsabili de conducerea acesteia.[13]
Aptitudinea lui Bourdon l-a făcut adept al portretului, fie în maniera elegantă a lui Rubens[14], fie în portrete intime, simpatice, în bust sau în jumătăți de bust, izolate pe fundaluri simple, care au stabilit o formulă pentru portretul clasei de mijloc pentru restul secolului,[15] peisaje în maniera lui Gaspar Dughet(d) sau capriciile ruinelor, „pictură istorică” mitologică, ca alți membri ai cercului lui Poussin[16] sau subiecte de gen ale olandezilor Bamboccianti(d) care lucrau la Roma. Gama sa eclectică de stiluri le-a oferit istoricilor de artă exercițiul de a urmări adaptarea modelelor sale, în timp ce lipsa unui „stil Bourdon” imediat recognoscibil a atenuat oarecum aprecierea publicului. O parte din lucrările sale au fost în stilul neoclasic al aticismului parizian.
Bourdon și-a petrecut cea mai mare parte a carierei sale profesionale în afara Franței, unde, deși a fost membru fondator al Academiei regale, a fost mult timp considerat în mare măsură un pasticheur, situație parțial rectificată de o expoziție cuprinzătoare a operei sale în 2000 la Musée Fabre, Montpelier (a cărei colecție include o frumoasă Lamentație pictată în ultimii ani ai vieții).
Succesul său a necesitat înființarea unui atelier extins, unde printre elevii săi s-au numărat Nicolas-Pierre Loir(d) și Pierre Mosnier(d). A murit la Paris în 1671.
^The Finding of Moses, c. 1650, National Gallery of Art, Washington; Bacchus and Ceres with Nymphs and Satyrs, Museum of Fine Arts, Budapest, etc
Lectură suplimentară
Laureati, Laura, 1983. în Giuliano Briganti, Ludovica Trezzani, and Laura Laureati. Bamboccianti: Pictorii vieții de zi cu zi în Roma secolului al XVII-lea (Roma) pp. 238–45
.png)
