Rezervația este amplasată la est de satul Vadul lui Isac din raionul Cahul, la o altitudine de 99-154 m. Se întinde de la începutul unei vâlcele până în apropiere de Valul lui Traian. Este administrată de Întreprinderea Silvică Manta V, în cadrul subparcelelor 142A-142R.[1]
Aria protejată este atribuită la categoria ecosisteme forestiere de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) din sudul Moldovei.[2] Găzduiește 120 de specii de plante.[3] Solul este cernoziom xerofit de pădure.[1]
Arbori
După compoziție și structură, sunt identificate trei tipuri de arborete, toate pure.[1]
Arboretele natural fundamentale sunt de productivitate inferioră, cu o suprafață de 41,4 ha. Sunt înregistrate în 5 subparcele. Predomină stejarul (Quercus robur, Quercus pedunculiflora, mai puțin Quercus pubescens), dar cresc și câteva exemplare de păr (Pyrus pyraster) și glădiță (Gleditsia triacanthos). Stejarii au răsărit în anii 1920, au înălțimea de 12-15 m și diametrul tulpinii de 31-38 cm.[1]
Arboretele total derivate de stejar au o suprafață de 0,6 ha. Se găsesc în subparcelele 142J și 142L. Copacii au răsărit în anii 1940, au înălțimea de 15 m și diametrul tulpinii de 20 cm.[1]
Arboretele de salcâm ocupă 24,7 ha, dintre care 12 ha sunt arborete total derivate, iar 12,7 ha sunt arborete artificiale de producție inferioară. Salcâmii au fost sădiți către sfârșitul anilor 1990.[1]
Rata de renegerare naturală a stejarilor din aria protejată este joasă. Aceștia fructifică rar, ghinda este afectată de vătămători, iar în anii cu fructificare abundentă puieții prinși sunt înăbușiți de vegetația ierboasă.[3]
Arbuști
Deși pădurea nu este deasă, stratul arbuștilor este slab dezvoltat. Arbuștii cresc solitar și nu formează pâlcuri. Au fost identificate următoarele opt specii:[3]
Teritoriul ariei protejate este acoperit de ierburi în proporție de 90-100%. Primăvara devreme înflorește vioreaua (Scilla bifolia), brebenelul (Corydalis solida), grâușorul (Fiaria verna) și celnușa (Ornitogalum oreoides).[3]
În total, au fost depistate 106 specii de plante ierboase, dintre care trei sunt plante rare (evidențiate cu aldine):[4]
Obiectivul a fost luat sub protecția statului prin Hotărîrea Sovietului de Miniștri al RSSM din 8 ianuarie 1975 nr. 5, când a devenit arie protejată de păduri valoroase. Statutul de protecție a fost reconfirmat de Legea nr. 1538 din 25 februarie 1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat, în care aria a fost atribuită rezervațiilor naturale silvice.[3] Deținătorul funciar al rezervației era, la momentul publicării Legii din 1998, Gospodăria Silvică de Stat Cahul.[5] Între timp, aceasta a trecut în gestiunea Întreprinderii Silvice Manta V.[1]
Este afectat arboretul, stratul de ierburi și solul. Cauza principală este organizarea picnicurilor pe teritoriul rezervației și extragerea solului cu tot cu iarbă.[3]
^Postolache, Gheorghe (). „Probleme actuale de optimizare a rețelei ariilor protejate pentru conservarea biodiversității în Republica Moldova”. Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științe biologice, chimice și agricole (4(289)): 3-17.
