Károlyi a fost sprijinitorul Consiliului Național Social Democrat Maghiar, care a avut printre obiectivele sale obținerea independenței față de Imperiul Austro-Ungar. În primele ore ale zilei de 31 octombrie 1918, protestatarii sprijiniți de soldați, purtând crizanteme, au ocupat principalele clădiri publice din Budapesta. Primul ministru Sándor Wekerle a demisionat, iar fostul premier István Tisza a fost asasinat.
Până la sfârșitul aceleiași zile, regele Carol al IV-lea a acceptat rezultatul rebeliunii și l-a numit pe Károlyi ca premier. Pe 16 noiembrie 1918 a fost proclamată Republica Democrată Ungară, iar Károlyi a devenit primul președinte al țării.
În martie 1919 noua republică și-a încetat existența odată cu izbucnirea revoluției bolșevice și crearea Republicii Ungare a Sfaturilor. Și această republică a avut o existență efemeră, fiind înlocuită de Regatul Ungariei (1920–1944).
Bibliografie
Lectură suplimentară
en Szász, Zoltán; The 'Aster Revolution' in Institute of History of the Hungarian Academy of Science; History of Transylvania, Vol. III – From 1830 to 1919, XIV. Revolutions and national movements after the collapse of the monarchy (1918-1919); Atlantic Research and Publications, Inc.; 2001-2002; pp. 3-753
Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.
