Raportul Woolf (Raportul privind accesul la justiție) se referă la amplele reforme ale procedurilor civile din Marea Britanie de la sfârșitul anilor 90. La 26 iulie 1996, Lordul Woolf a publicat Raportul privind accesul la justiție. În cadrul acestuia, Lordul Woolf a identificat o serie de probleme ale sistemului judiciar civil britanic.
Principii
Pentru rezolvarea problemelor sistemului judiciar civil britanic, Lordul Woolf a propus următoarele principii pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a asigura accesul efectiv al justițiabilului la justiție:
- să fie just în rezultatele pe care le oferă;
- să fie echitabil în modul în care tratează justițiabili;
- să ofere procedurile adecvate, la un cost rezonabil;
- să permită rezolvarea cazurilor într-un timp rezonabil;
- să fie ușor de înțeles pentru cei care-l folosesc;
- să fie receptiv la nevoile celor care-l folosesc;
- să ofere certitudine; și
- să fie eficient: cu resursele și organizare adecvate.
Ca urmare a acestei reforme, cuvintele din documentele instațelor civile ca ”writ”, ”plaintiff” sau ”minor” au fost înlocuite de termeni ca ”claim form”, ”claimant” sau ”child”. Expresii latinești din pledoariile ”barrister”-ilor englezi au fost adaptate la nivelul de înțelegere al justițiabililor (eg. ”in camera” a devenit ”in private”; ”ex parte” a devenit ”without notice”; ”inter partes” a devenit ”with notice”).
Pe lângă reforma din sistemul civil de justiție, Raportul Woolf a contribuit la o mișcare amplă de promovare a limbajul simplu (plain English) în rândul profesiilor juridice din Marea Britanie. Firme de avocatură celebre din city-ul londonez, așa numitul ”Magic Circle”, au început să dezvolte seturi de reguli interne și să ceară avocaților să participe la cursuri obligatorii pentru folosirea limbajului simplu, în defavoarea ”legalese”-ului, întortocheat și plin de cuvinte arhaice.
Bibliografie