A deținut funcția de prefect al Poliției Capitalei până la 23 ianuarie 1942, când a fost înlocuit cu generalul Nicolae Pălăngeanu.[2]
Funcții deținute
1941 - Comandantul Diviziei 18.
1941 – 1942 - Prefectul Poliției București.
10 ianuarie 1942 – 20 martie 1943 - Comandntul Diviziei 1 Blindate.
1943 – 1944 - Directorul Înaltului Comandament al Școlilor Militare.
1944 - Comandantul Corpului 1 Armată.
1944 - Prizonier de Război.
1944 – 1945 - Comandantului Corpului de Vânători de Munte.
După instalarea guvernului Petru Groza generalul de corp de armată Radu Gherghe a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.[3]
^Decretul Conducătorului Statului nr. 505 din 19 februarie 1942 pentru înaintări în Armata de Uscat, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.157.
^Decretul Conducătorului Statului nr. 218 din 23 ianuarie 1942 pentru delegație de prefect al Poliției Capitalei, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 20 din 24 ianuarie 1942, partea I-a, p. 454.
^Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.
^Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana României”, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.