Războiul Algerian الثورة الجزائرية Tagrawla Tadzayrit
Parte din Războiul Rece
Colaj de imagini
Informații generale
Perioadă 1 noiembrie 1954 - 19 martie 1962 Loc Algeria franceză Rezultat Victorie militară franceză Victorie politică a FEN Acordurile Évian Independența Algeriei Exodul populației albe, denumite „Pieds-noirs” Casus belli Atacurile „Toussaint Rouge” de la 1 noiembrie 1954.
Beligeranți
FEN MNA	Franța	FAF (1960–61) OAS (1961–62)
Conducători
Saadi Yacef Mustapha Benboulaïd† Ferhat Abbas Houari Boumedienne Hocine Aït Ahmed Ahmed Ben Bella Krim Belkacem Frantz Fanon Larbi Ben M'Hidi † Rabah Bitat Mohamed Boudiaf Ali La Pointe† Ho Chi Minh Phạm Văn Đồng	Paul Cherrière (1954–55) Henri Lorillot (1955–56) Raoul Salan (1956–58) Jacques Massu (1956–60) Paul Aussaresses Maurice Challe (1958–60) Jean Crepin (1960–61) Fernand Gambiez (1961)	Pierre Lagaillarde Raoul Salan Edmond Jouhaud Jean-Jacques Susini Said Boualam
Efective
300,000; suport civil = 40,000	470,000 (maxim atins și menținut între 1956-1962)[1] plus 90,000 de militanți Harki	3,000 (OAS)
Pierderi
241,000 morți	25,600 morți 65,000 răniți	100 morți (OAS) 2,000 condamnați (OAS)
Modifică date / text

Războiul din Algeria, cunoscut și ca Războiul Algerian de Independență sau Revoluția Algeriană, a fost un conflict armat între 1 noiembrie 1954 și 19 martie 1962, care a avut loc în Algeria franceză, colonie franceză din 1830, și care a avut ca rezultat obținerea independenței țării, la 5 iulie 1962, față de Franța.

Termenul folosit în mod oficial în epocă, de Franța, era „evenimentele din Algeria” (în franceză événements d'Algérie), deși expresia „războiul din Algeria” (în franceză: guerre d'Algérie) era folosită, în mod curent. Expresia „războiul din Algeria” a fost adoptată în Franța la data de 18 octombrie 1999.^[3]