Pușca cu repetiție „Berthier”, model 1907/1915 a fost o armă individuală de infanterie de calibrul 8 mm, cu încărcare manuală, proiectată, la sfârșitul anilor 1880-1900, de Emile Berthier, constructor de arme francez.[1] S-a aflat în înzestrarea Armatei Franceze și a altor armate, în perioada Primului Război Mondial și în perioada interbelică. Pușca a fost utilizată și de Armata României, începând cu campania din anul 1917.
Principii constructive
Pușca Berthier era o armă portativă neautomată, destinată tragerii la distanțe medii și mari. Avea țeavă ghintuită, zăvorâtă cu închizător manual, de tip Mannlicher. Sistemul de alimentare era cu acționare manuală și lamă cu 3-5 cartușe. Evacuarea tuburilor trase se făcea printr-un orificiu din cutia culatei, cu ajutorul unui mecanism extractor cu gheară. [2]
Dezvoltarea
Primul Război Mondial
Multe puști și carabine de tip 1916 au fost produse prea târziu pentru a vedea serviciul în primul război mondial, dar au fost folosite după război, în special în serviciul colonial.
_-_detaliu_pictural_al_cupolei.JPG){kind=small}
