În mod tradițional, populismul de stânga a fost asociat cu mișcarea socialistă; din anii 2010, în tabăra liberală de stânga a existat o mișcare apropiată de populismul de stânga, dintre care unele sunt considerate poziții social-democrate. Populismul economic liberal de stânga care atrage clasa muncitoare a fost proeminent în unele țări, cum ar fi cu Joe Biden din SUA și Lee Jae-myung din Coreea de Sud, în anii 2020, unde partidele liberale și conservatoare sunt principalele două partide.[10]
^Zaslove, Andrej (iunie 2008). „Here to Stay? Populism as a New Party Type”. European Review. 16 (3): 319–336. doi:10.1017/S1062798708000288.
^Roth, Silke (). „Introduction: Contemporary Counter-Movements in the Age of Brexit and Trump”. Sociological Research Online. 23 (2): 496–506. doi:10.1177/1360780418768828.
^Hartleb, Florian (). Rechts- und Linkspopulismus. Eine Fallstudie anhand von Schill-Partei und PDS [Right and left populism. A case study based on Schill Party and PDS] (în germană). Wiesbaden. p. 162.
^Mudde, C.; Rovira Kaltwasser, C. (). „Exclusionary vs. inclusionary populism: comparing contemporary Europe and Latin America”. Government and Opposition. 48 (2): 147–174. doi:10.1017/gov.2012.11.
^Huber, Robert A.; Schimpf, Christian H. (). „On the Distinct Effects of Left-Wing and Right-Wing Populism on Democratic Quality”. Politics and Governance. 5 (4): 146–165. doi:10.17645/pag.v5i4.919. hdl:20.500.11850/228385. ISSN2183-2463. First, on average we observe a substantial positive relationship between left-wing populist parties and minority rights, whereas we find negative effects for right-wing populist parties. [...] The most consistent finding across these additional checks is the positive association between left-wing populist parties and minority rights in comparison to right-wing populist parties, particularly in opposition.