Polarizabilitatea se referă la tendința materiei, atunci când este supusă unui câmp electric, de a dobândi un moment de dipol electric proporțional cu câmpul aplicat.^[1] Este o proprietate a particulelor cu sarcină electrică. Atunci când sunt supuși unui câmp electric, electronii încărcați negativ și nucleele atomice încărcate pozitiv sunt supuși unor forțe opuse și suferă o separare de sarcină. Polarizabilitatea este responsabilă de constanta dielectrică a unui material și, la frecvențe înalte (optice), de indicele de refracție al acestuia.

Polarizabilitatea unui atom sau a unei molecule se definește ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus al acestuia și câmpul electric local; într-un solid cristalin, se consideră momentul de dipol pentru o celulă primitivă.^[2]

Polarizabilitatea ${\displaystyle \alpha }$ într-un mediu izotrop este definită ca fiind raportul dintre momentul de dipol indus ${\displaystyle {\boldsymbol {p}}}$ al unui atom la câmpul electric ${\displaystyle {\boldsymbol {E}}}$ care produce acest moment de dipol:^[3][1]

${\displaystyle \alpha ={\frac {||{\boldsymbol {p}}||}{||{\boldsymbol {E}}||}}}$

Unitatea de măsură în Sistemul Internațional este C·m²·V⁻¹ = A²·s⁴·kg⁻¹, iar unitatea CGS este cm³.

• Moment electric dipolar
• Dipol